Ce cere programa
Programa de examen pentru clasa a IX-a trece „Războiul de pe Nistru” în blocul „Lumea la sfârșitul secolului al XX-lea – începutul secolului XXI”. Pagina urmează manualul clasei a IX-a (tema 37), completat cu cel de clasa a XII-a și cu documente. Manualul clasei a XII-a numește războiul „Războiul pentru Apărarea Independenței și Integrității Teritoriale ale Republicii Moldova”.
Doi termeni
- Separatism: mișcarea unei minorități naționale care vrea un stat propriu sau o regiune autonomă.
- Conflict înghețat: conflict armat nerezolvat ani la rând, fără lupte.
Drumul spre război, 1990–1991
- După manualul IX, războiul a răspuns mișcării de eliberare națională din RSSM și proclamării limbii române ca limbă de stat. L-au declanșat separatiștii transnistreni, ajutați de Armata a 14-a rusă. În fapt, scrie manualul, forțele proruse din stânga Nistrului voiau să păstreze controlul politic și economic asupra Moldovei.
- La 2 septembrie 1990, autoritățile separatiste de la Tiraspol au proclamat „republica sovietică socialistă moldovenească nistreană”. Manualul XII notează acțiuni violente ale separatiștilor la Dubăsari încă la 2 noiembrie 1990.
- La 27 august 1991, Parlamentul a adoptat Declarația de independență. Ea garantează exercitarea drepturilor sociale, economice și culturale și a libertăților politice ale tuturor cetățenilor, inclusiv ale persoanelor din grupuri naționale, etnice, lingvistice și religioase.
- Manualul IX plasează confruntările violente spre sfârșitul lui 1991.
Începutul războiului
În noaptea de 1 spre 2 martie 1992, la Dubăsari, formațiuni de cazaci au asaltat secția de poliție și au reținut ca ostatici 32 de polițiști. Tot la 2 martie 1992 Republica Moldova a fost admisă în ONU. Manualul IX socotește 2 martie 1992 data oficială a începutului conflictului militar.
Desfășurarea
- În martie 1992, separatiștii, ajutați de Armata a 14-a, au pus stăpânire pe Tighina (Bender); la 5 aprilie au sosit în oraș 20 de blindate rusești.
- În iunie 1992, armata Moldovei a recucerit Tighina, dar orașul a fost lovit puternic de Armata a 14-a. Consiliul ei militar i-a trimis președintelui Mircea Snegur un ultimatum.
- Manualul IX scrie că războiul a durat „aproape șase luni”; manualul XII dă intervalul 2 martie – 21 iulie 1992.
Acordul din 21 iulie 1992
Acordul a fost semnat la Moscova de președinții Mircea Snegur (Republica Moldova) și Boris Elțin (Federația Rusă). Textul lui prevede:
- încetarea totală a focului și oprirea acțiunilor armate (articolul 1);
- o zonă de securitate între părțile aflate în conflict;
- un comitet de control cu reprezentanți ai celor trei părți, cu sediul la Bender;
- forțe de pace din trupe ale părților și trupe rusești, sub o Comisie Unificată de Control (după manualul IX).
Articolul 4 cere Armatei a 14-a „neutralitate strictă”. Statutul ei și retragerea treptată urmau stabilite prin negocieri între Moldova și Rusia. Manualul notează că Rusia s-a impus prin acord drept „pacificator” și „mediator”.
Bilanț
- Manualul IX: 320 de morți, 1180 de răniți, peste 100 de mii de refugiați, pagube economice de două ori mai mari decât bugetul anual.
- Manualul XII: circa 1000 de morți din ambele părți, dintre care 320 din partea Moldovei.
- Regimul rămas în stânga Nistrului este numit de manualul IX ilegal și prorus și nu e controlat de autoritățile constituționale. Războiul a devenit conflict înghețat.
Manualele diferă
Manualul XII are alte date: începutul războiului la 1 martie 1992, o altă cifră pentru polițiștii dezarmați la Dubăsari și Memorandumul la 9 mai 1997. Pagina urmează manualul IX și documentele (Memorandumul poartă data 8 mai 1997). La examen folosește cifra sau data din sarcină.
Negocieri după 1992
- 28 aprilie 1994, Parcani: declarația comună Snegur–Smirnov marchează startul negocierilor despre un statut special pentru Transnistria.
- 8 mai 1997: Memorandumul, semnat de Petru Lucinschi și Igor Smirnov; Rusia (Elțin) și Ucraina (Kuchma) semnează ca țări-garante. Punctul 11 prevede relații în cadrul unui stat comun, în granițele RSSM din ianuarie 1990.
- Noiembrie 1999, summitul OSCE de la Istanbul: Rusia se angajează să-și retragă trupele până la sfârșitul lui 2002. Manualul IX constată că nici trupele, nici munițiile n-au plecat; președinții Nicolae Timofti și Maia Sandu au cerut retragerea.
- „Planul Kozak”, atribuit lui Dmitri Kozak, consilier al președintelui rus, prevedea o federație moldovenească. Președintele Vladimir Voronin nu l-a semnat.
- 2012: negocierile reîncep în formatul 5+2 (Republica Moldova, regiunea din stânga Nistrului, Rusia, Ucraina, OSCE, SUA, UE). Conflictul rămâne nerezolvat: Tiraspolul cere recunoașterea independenței, Chișinăul caută soluții care păstrează integritatea țării.
Cum este interpretat războiul
Poziții cu autor, nu fapte:
- Manualul IX: tot mai mulți susțin că a fost o agresiune a Rusiei împotriva Moldovei.
- Manualul XII, în textul propriu: pentru Moldova a fost un război pentru independență și integritate, pentru Rusia o continuare a intereselor ei imperialiste și geostrategice.
- Țăranu și Gribincea, citați în manualul XII: autorii din enclava separatistă și din Rusia vorbesc de o „agresiune” a Moldovei; alte lucrări, de un război dus de Rusia pentru pozițiile ei geopolitice; studiile occidentale împart vina între elitele de la Chișinău și Tiraspol.
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Ilașcu, 8 iulie 2004): responsabilitatea Rusiei este angajată pentru faptele ilegale ale separatiștilor, din cauza sprijinului militar și politic și a participării militarilor ei la lupte. Guvernul rus a susținut că Armata a 14-a nu a participat ca atare la operațiuni; Curtea a socotit asta fără importanță.