Ce cere programa
La morfologie, programa examenului de absolvire a gimnaziului numește „Substantivul. Locuțiunea substantivală. Ortografia substantivului”, cu genul, numărul și cazul, apoi „Articolul”. Printre itemii-model sunt: citarea a două reguli de ortografie a substantivelor proprii, scrierea cazului unor substantive subliniate și acordul articolelor posesive (în manuale: articolul genitival).
Substantivul
Substantivul dă nume ființelor, lucrurilor și fenomenelor naturii, dar și însușirilor, acțiunilor și stărilor sufletești; manualul le numește pe toate, în sens larg, „obiecte”. Este comun sau propriu. Pentru analiză, manualul de clasa a VI-a enumeră ce se precizează la un substantiv: partea de vorbire, forma inițială, dacă este comun sau propriu, simplu sau compus, genul, numărul, cazul, dacă este articulat sau nu și funcția sintactică. Manualul nu fixează o ordine; exemplul de mai jos ține una constantă.
Genul și numărul
Genurile sunt trei: masculin, feminin, neutru. Neutrul se comportă ca masculinul la singular și ca femininul la plural. Un dicționar vechi, CADE, le numește de aceea ambigene (termen rar și în DEX '09). Se vede și la articolul adjectival: cel la singular, ca la masculin, dar cele la plural, ca la feminin. Ca ilustrare, cu numeralele, ca în videoclipul despre gen de mai jos: un drum – două drumuri este neutru, pentru că singularul se leagă de un, ca la un băiat, iar pluralul de două, ca la două fete.
La număr, unele substantive au numai singular (foame, aur, fotbal) și se numesc defective de plural; altele au numai plural (ochelari, zori) și sunt defective de singular. Corn are trei plurale cu sensuri diferite: corni sunt pomii, coarne sunt cele ale animalelor, iar cornuri sunt produsele de patiserie. Substantivele colective (roi, cârd) numesc printr-un singur cuvânt un întreg grup de ființe sau de lucruri de același fel. Pluralul nu se ghicește, se verifică în DOOM 3: fabrică – fabrici, școală – școli, umăr (parte a corpului) – umeri.
Cazul
Cazul este forma prin care substantivul își arată funcția sintactică din enunț. Sunt cinci:
| Caz | Întrebare | Funcție |
|---|
| nominativ | cine?, ce? | subiect |
| genitiv | al, a, ai, ale cui? | atribut |
| dativ | cui? | complement |
| acuzativ | pe cine/ce?, unde?, când?, cum?, care?, ce fel de? | complement sau atribut |
| vocativ | nu are | nu are |
Un manual pentru școlile cu predare în limbile minorităților (Lumina, clasa a VI-a) dă nominativul și acuzativul pe un singur rând, iar genitivul și dativul pe altul, iar DOOM 3 notează pentru genitiv-dativ o singură formă. De aceea decide întrebarea: în caietul vecinului, vecinului răspunde la „al cui?” și e genitiv; în Îi dau vecinului caietul, răspunde la „cui?” și e dativ. Vocativul este separat prin virgulă de restul enunțului (Ioane, ai trimis scrisoarea?) și are la masculin forme proprii, ca prietene! sau călătorule! (formele vin din același manual).
Articolul
Articolul nehotărât este un cuvânt separat, așezat înaintea substantivului, și se folosește pentru un obiect încă puțin cunoscut celor care vorbesc: un coleg, o stradă, niște colegi; când substantivul răspunde la „cui?”: unui coleg, unei străzi, unor colegi. Articolul hotărât se lipește de sfârșitul substantivului și arată că obiectul e cunoscut: colegul, strada, colegii, străzile. La masculin și neutru singular, între un substantiv terminat în consoană și articol apare -u- (creion – creionul); cele terminate în -e primesc articolul direct (soare – soarele). Forma din dicționar este cea fără articol.
Articolul genitival (al, a, ai, ale) se acordă cu substantivul determinat, nu cu cel la genitiv: un elev al clasei, o elevă a școlii, elevi ai clasei, cântărețe ale corului; la fel caiet al elevului, caiete ale elevului.
Locuțiunea substantivală
Este o îmbinare de două sau mai multe cuvinte care, luată în ansamblu, are sensul unui singur substantiv: aducere-aminte (amintire), băgare de seamă (atenție), părere de rău (regret).
Ortografia substantivului
Substantivele proprii se scriu cu majusculă, iar cele compuse au majusculă la toate cuvintele semnificative: Mircea cel Bătrân, Balta Albă, Anul Nou, Universitatea de Stat din Moldova. Titlurile de reviste, emisiuni, texte literare și opere de artă au majusculă numai la primul cuvânt: Dacia literară. Dacă în titlu apare un nume propriu, el își păstrează majuscula: Unchiul din Paris.
Cu cratimă se scriu, între altele, numele de personaje fantastice sau mitologice și de constelații (Făt-Frumos, Ursa-Mare, cu excepția lui Ileana Cosânzeana, dar și Harap-Alb), localitățile și numele de persoană din două cuvinte independente (Cluj-Napoca, Slobozia-Cremene), speciile de plante și animale cu nume științific distinct (arbore-de-cafea, urs-brun) și substantivele cu prefixul ex- (ex-ministru). Dar numele geografice formate dintr-un substantiv și un determinant nu au cratimă: Balta Albă, Slobozia Nouă; baremul din 2025 a acceptat și Anenii Noi, Ochiul Alb, Vadul lui Vodă. Împreună se scriu cele cu contra, port, sub, vice: portavion, subtitlu, viceconsul. Abrevierile cu o literă sau cu un grup de litere în locul cuvântului au punct: dr., nr.
Forma din dicționar
Articolul de dicționar al unui substantiv începe cu cuvântul-titlu, pluralul și abrevierea genului: ÓRĂ, ore, s.f. Abrevierile sunt s.f. (substantiv feminin), s.m. (substantiv masculin), s.n. (substantiv neutru), pl. (plural). Tilda ~ ține locul cuvântului-titlu: la PUNCT ~e n. (examenul din 2026) citești puncte și n. = neutru, deci „substantiv neutru, puncte”.
Cum se cere la examen
Itemii despre substantiv au între 2 și 5 puncte: regulă de ortografie plus exemple (2–3 puncte), trei substantive de un anumit fel (3 puncte), partea de vorbire a cinci cuvinte (5 puncte) sau articolul de dicționar (5 puncte, câte 1 punct pe sub-item; cel despre substantiv cere genul și forma de plural). La itemii cu exemple se apreciază doar primele propuse, câte 1 punct fiecare, scrise corect.
