Istoria românilor și universală, Clasa a IX-a · Lumea la sfârșitul secolului al XX-lea – începutul secolului XXI

RSSM între 1985–1991: proclamarea independenței Republicii Moldova

De la perestroika din 1985 la Declarația de Independență din 27 august 1991: mișcarea națională, alegerile din 1990, puciul de la Moscova. Datele, persoanele și termenii temei, cu trimitere la manual și la textul Declarației.

Ce cere programa
Ce trebuie să știi
Video
Cartonașe
Testul temei
La examen

Ce trebuie să știi

Ce cere programa
Tema face parte din blocul „Lumea la sfârșitul secolului al XX-lea – începutul secolului XXI”. Lista personalităților din programă (una pentru tot cursul) cuprinde, printre alții, pe Gorbaciov, Grigore Vieru și Alexandru Moșanu.

1985: perestroika
La 11 martie 1985 Mihail Gorbaciov a ajuns în fruntea PCUS și a promovat perestroika și glasnost. Cenzura s-a slăbit, iar în republicile unionale s-a putut vorbi despre istorie, cultura națională și represiunile staliniste. După manual, așa au apărut mișcările de renaștere națională.

Mișcarea națională în RSSM (1988–1989)

15 ianuarie 1988: Cenaclul „Alexei Mateevici” începe întruniri publice regulate. Cenaclu: cerc de scriitori și intelectuali.
3 iunie 1988: se creează Mișcarea democratică în sprijinul restructurării. Ea cere limba română ca limbă de stat și revenirea la alfabetul latin. Urmează mitinguri, arestări și concedieri.
Un document din august 1988 punea problema „suveranității politice a RSSM”, dar „în componența URSS”.
20 mai 1989: congresul care creează Frontul Popular fixează ținta suveranității naționale.
27 august 1989: Marea Adunare Națională la Chișinău, cu circa 500 000 de participanți (manualul de clasa a XII-a). Textul manualului de clasa a IX-a leagă adunarea de 31 august, dar cronologia lui și manualul de clasa a XII-a dau 27 august.
31 august 1989: Parlamentul adoptă limba română ca limbă de stat (manualul de clasa a IX-a o numește aici „moldovenească”) și revine la alfabetul latin.

1990: alegeri, simboluri, suveranitate

La alegerile din 25 februarie și 10 martie 1990, după manual, comuniștii au avut majoritatea. Mircea Snegur a fost ales președinte al Sovietului Suprem.
27 aprilie 1990: legea drapelului – tricolorul albastru, galben, roșu. 3 noiembrie 1990: stema de stat.
23 iunie 1990: Declarația cu privire la suveranitate. În aceeași zi, 31 august devine sărbătoare națională, „Limba noastră, cea română”, iar Pactul Molotov-Ribbentrop este declarat nul și neavenit.
Alexandru Moșanu a fost primul președinte al Parlamentului (3 septembrie 1990 – 2 februarie 1993) și unul dintre fondatorii Frontului Popular. Manualul îi atribuie un rol decisiv în actele despre drapel, imn și în Declarația de Independență.

Separatismul din 1990
La 19 august 1990 liderii găgăuzilor au proclamat la Comrat „republica sovietică socialistă găgăuză”, iar la 2 septembrie 1990 un congres transnistrean a proclamat „republica sovietică socialistă moldovenească nistreană”, cu centrul la Tiraspol. La 3 septembrie Sovietul Suprem a introdus funcția de președinte și a declarat congresele neconstituționale. La 2 noiembrie 1990 separatiștii au trecut la acțiuni violente la Dubăsari, cu primele victime.

Decretul din 22 decembrie 1990
La 22 decembrie 1990 Gorbaciov a emis un decret care promitea integritatea republicii doar în cadrul URSS și cerea renunțarea la statutul limbii, la supremația legilor republicii și la dreptul la autodeterminare. După manualul de clasa a XII-a, Frontul Popular a numit declarația lui Gorbaciov o reluare a notelor ultimative ale lui Molotov din 26–27 iunie 1940.

Drumul spre 27 august 1991

23 mai 1991: schimbarea denumirii oficiale a statului, conform Declarației de Independență. Manualul de clasa a IX-a scrie 23 iunie 1991, iar cel de clasa a XII-a leagă numele Republica Moldova de 27 august 1991.
26–28 iunie 1991: o conferință internațională la Chișinău condamnă pactul din 1939.
19 august 1991: puciul comunist de la Moscova; după manual, el a apropiat data independenței. După eșecul lui, Estonia (20 august), Letonia (21) și Ucraina (24) și-au proclamat independența, iar la 23 august activitatea Partidului Comunist din Moldova a fost suspendată.
27 august 1991: Marea Adunare Națională (peste 600 000 de oameni, după ambele manuale), apoi Parlamentul votează Declarația de Independență și aprobă imnul „Deșteaptă-te, române!”. Declarația amintește Marile Adunări Naționale din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 și 27 august 1991.

Declarația de Independență
Parlamentul proclamă Republica Moldova stat suveran, independent și democratic, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare. Declarația cere recunoașterea independenței, admiterea în ONU, negocieri cu Guvernul URSS pentru încetarea „stării ilegale de ocupație” și retragerea trupelor sovietice. Ea garantează drepturile sociale, economice, culturale și libertățile politice ale tuturor cetățenilor, inclusiv ale persoanelor aparținând grupurilor naționale, etnice, lingvistice și religioase. În preambul spune că multe parlamente consideră înțelegerea din 23 august 1939 nulă de la început și că actele din 1940 (între ele legea din 2 august 1940 a Sovietului Suprem al URSS) au încercat, „în absența oricărui temei juridic real”, să justifice dezmembrarea teritoriilor.

După proclamare
România a fost prima țară care a recunoscut independența; peste o sută de state au urmat „în scurt timp” (manualul de clasa a IX-a) sau „timp de un an” (cel de clasa a XII-a). La 8 decembrie 1991 Mircea Snegur a fost ales primul președinte al Republicii Moldova; manualul de clasa a XII-a îl numește „primul președinte” încă din 3 septembrie 1990.

Doi termeni din vocabularul lecției

Suveranitate: puterea unui stat de a hotărî singur asupra propriei soarte.
Independență: situația unui stat care, având suveranitate, își hotărăște singur treburile interne și externe, cu respectarea drepturilor altor state.

RSSM între 1985–1991: proclamarea independenței Republicii Moldova

Ce cere programa

Ce trebuie să știi

Video

Restul temei e în abonament

Surse

Cine răspunde de pagină