Ce cere programa
La morfologie, programa examenului de absolvire a gimnaziului cere „Verbul. Locuțiunea verbală. Ortografia verbului”. Printre itemii dați ca model sunt rescrierea unor verbe la conjunctiv trecut, câte un enunț în care verbul a avea e întâi auxiliar, apoi predicativ, și transformarea gerunziilor dintr-un text în propoziții. Curriculumul o împarte pe clasele a V-a–a VIII-a.
Verbul și locuțiunea verbală
Verbul arată o acțiune, o stare sau existența și își schimbă forma după mod, timp, persoană, număr și diateză. Forma din dicționar este infinitivul: a căuta.
Locuțiunea verbală este un grup stabil de cuvinte care conține obligatoriu un verb și are sensul unui singur verb: a da în floare = a înflori, a face rost = a obține, a da de știre = a înștiința. Pe lângă verb, în ea intră de obicei un substantiv, ca în a face abstracție (= a ignora), sau un adverb, ca în a da afară. La analiză n-o desparți: dacă verbul ei are persoană, predicatul verbal îl formează locuțiunea întreagă, nu doar verbul.
Modurile
Verbul are patru moduri personale și patru nepersonale. La cele personale își schimbă forma după persoană și este predicat; la cele nepersonale nu are persoană și nu poate fi predicat.
| Modul | Ce exprimă | Exemplu |
|---|
| indicativ | o acțiune prezentată ca reală | învăț, învățam, voi învăța |
| conjunctiv | o acțiune posibilă; semnul lui este să | să facă, să fi făcut |
| condițional-optativ | o acțiune posibilă sau dorită, care depinde de o condiție | aș face, aș fi făcut |
| imperativ | un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte | citește!, citiți! |
| infinitiv | numele acțiunii | a căuta |
| participiu | o acțiune suferită; ajută la formarea timpurilor compuse | învățat, ales |
| gerunziu | o acțiune în desfășurare; se termină în -ind, -ând | citind, luptând |
| supin | o acțiune care urmează să fie făcută; prepoziție + participiu | de cusut |
Un gerunziu devine propoziție dacă îl pui la un mod personal, cu un cuvânt de legătură: Ieșind din casă, am văzut-o → Când am ieșit din casă, am văzut-o.
Timpurile
Indicativul are trei timpuri: prezent, trecut și viitor. Trecutul are patru aspecte:
- imperfect (învățam): acțiune trecută, dar neterminată;
- perfect compus (am învățat): acțiune trecută și terminată; se formează cu auxiliarul a avea (am, ai, a, am, ați, au) și participiul;
- perfect simplu (căutai): acțiune încheiată de curând;
- mai-mult-ca-perfect (căutasem, cu sufixul -se-): acțiune încheiată înaintea altei acțiuni trecute.
Viitorul literar se formează din auxiliarul a vrea (voi, vei, va, vom, veți, vor) și infinitiv: voi învăța. Manualul dă pentru vorbire și o să întreb, am să întreb; baremul testului de exersare 1 din 2026 a primit la viitor și forma cu am să, nu doar pe cea cu voi.
Conjunctivul are prezent (să facă) și perfect (să fi făcut). Condiționalul-optativ are prezent, din aș, ai, ar, am, ați, ar și infinitiv (aș face, ar răspunde), și perfect (aș fi făcut).
Imperativul are numai persoana a II-a. Afirmativ: scrie! / scrieți!, urcă! / urcați!. Negativul de singular este nu + forma de infinitiv (nu citi!), iar cel de plural, nu + imperativul afirmativ (nu citiți!).
Alte noțiuni
- Verbul a fi poate fi predicativ, cu sensul „a exista, a se afla” (Mama e la serviciu), copulativ, când leagă subiectul de numele predicativ (Ana este elevă), sau auxiliar, când ajută la formarea unui timp compus (să fi făcut, aș fi făcut).
- A avea este auxiliar când ajută la formarea unui timp (am citit, a citit, aș citi) și predicativ când înseamnă „a stăpâni, a poseda” (Ana are o bicicletă). La persoana a III-a, auxiliarul este a, predicativul are.
- Verbele impersonale au numai persoana a III-a: plouă, ninge, trebuie.
- Diateza arată raportul dintre subiect și acțiune: activă (Profesorul îl laudă pe elev), pasivă, cu a fi și participiul acordat (Elevul este lăudat de profesor), reflexivă, cu pronume reflexiv (Elevul se laudă).
Ortografia verbului
- Formele inversate se scriu cu cratimă între toate elementele: trece-voi, dusu-m-am.
- Să fii (persoana a II-a a conjunctivului) se scrie cu doi i, ca și imperativul fii!; negativul este nu fi!, iar în conjunctivul perfect auxiliarul e să fi (să fi făcut).
- Formele literare de conjunctiv sunt să dea, să stea, nu să deie, să steie; tot așa, să aibă.
- A crea face creez, creează, cu gerunziul creând; gerunziul lui a fi este fiind; a continua face eu continui, el continuă; imperativul lui a face este fă!, negativ nu face!.
- Gerunziul se leagă de pronumele neaccentuat cu cratimă și vocala -u-: văzându-l.
- I-a, ne-a (Mama i-a scris) au cratimă: a e auxiliarul a avea al perfectului compus; ia legat este verbul a lua (Ana ia autobuzul).
Cum se cere la examen
Itemii despre verb valorează 2–3 puncte: pui un verb la modul, timpul, persoana și numărul cerute, treci verbele unui enunț la alt timp, extragi verbe și le numești modul și timpul sau ilustrezi prin exemple o regulă de scriere a verbului. Fiecare formă corectă primește un punct. Baremul testului de exersare 2 din 2026 precizează cum se numește timpul: la un verb la trecut scrii timpul trecut; aspectul (imperfect, mai-mult-ca-perfect) poate fi adăugat, dar nu ține locul timpului.