Ce cere programa
Conținutul aparține blocului „Limba română în dinamică” din clasa a X-a: acordul în limba română, cu cazurile lui dificile, și principiile după care se pun semnele de punctuație în propoziție. La BAC nu există un item separat pe acest conținut; cele două norme sunt verificate direct în eseul de la redactare, la criteriile „respectarea normelor ortografice și gramaticale” și „respectarea normelor de punctuație” — câte 5 puncte din 100.
Ce este acordul
Acordul este, după dicționarul explicativ, concordanța în persoană, număr, gen sau caz a formei cuvintelor aflate în raport sintactic — de pildă, între subiect și predicat. Gramatica Academiei (GALR) desparte trei situații: acordul formal (gramatical), care urmează strict forma cuvântului-subiect; acordul prin atracție, când verbul ia forma unui cuvânt vecin, nu a adevăratului subiect; și acordul semantic (după înțeles), când verbul urmează sensul, nu forma gramaticală.
Cazuri dificile de acord
| Situația | Cum se acordă |
|---|
| Subiect multiplu („Mama, tata și fratele meu…”) | plural, oricare ar fi numărul termenilor luați separat |
| Pronume nehotărât + plural („Oricare dintre vecini…”) | singular; pluralul e, de regulă, acord prin atracție nerecomandat — excepție: GALR admite pluralul când substantivul de după pronume e centrul de sens, ca în „Fiecare dintre copiii tăi vor pleca” |
| Substantiv colectiv la singular (juriul, consiliul, stolul) | singular (acord formal); pluralul e permis doar cu un determinant la plural („o mulțime de oameni au/a intrat”) |
| Coordonare disjunctivă („sau mama sau tata…”) | singular |
| Coordonare negativă cu „nici” („nici el, nici ea…”) | formal, plural, sau prin atracție, singular; obligatoriu plural dacă ultimul termen e la plural |
| Subiect multiplu de genuri diferite („băieții și fetele…”) | numele predicativ, la masculin plural |
Norma s-a mișcat în timp: Mioara Avram scria odinioară că acordul prin atracție „este așadar totdeauna greșit”; gramatica actuală admite acordul prin atracție sau cel semantic ca excepții tolerate, nu ca reguli de bază.
Principiile punctuației
Programa numește trei principii ale punctuației la nivelul propoziției: intonațional, logico-semantic și formal-gramatical. Cel intonațional leagă semnul de punctuație de pauza și de intonația vorbirii. Cel logico-semantic pornește de la intențiile și ideile pe care vorbitorul vrea să le transmită, nu doar de la forma gramaticală. Cel formal-gramatical pune semnul după structura propoziției, cum se întâmplă sistematic în limba rusă; în română, el e aproape neglijat, iar punctuația de azi se bazează mai ales pe primele două.
Diferența se vede la cuvântul incident. În enunțul „«Ritualul» se mai practică și azi, din fericire, doar la figurat”, cele două virgule din jurul lui „din fericire” îl pun la mijloc ca pe o balanță: nu mai e clar dacă „din fericire” se leagă de „ritualul se mai practică și azi” sau de „ritualul se practică doar la figurat”. Regula formală (izolează orice cuvânt incident cu virgulă de ambele părți) a fost respectată; regula logico-semantică, care ar fi cerut altă soluție, a fost ignorată. La BAC însă, baremul verifică exact regula formală: eseul se corectează după ea, nu după nuanța logico-semantică — de-asta, în exemplul rezolvat mai jos, lipsa unei virgule e greșeala de corectat, nu cealaltă virgulă.
Ce pierde puncte la BAC
Baremul scade câte un punct din cele 5 pentru fiecare două greșeli: la fel la criteriul gramatical, și la cel de punctuație. De la 10 greșeli, criteriul ajunge la 0 puncte. Cele mai frecvente greșeli: acordul prin atracție cu un pronume nehotărât, acordul la plural cu un substantiv colectiv la singular, virgula pusă pe o singură parte a unui cuvânt incident și acordul la plural după o coordonare disjunctivă.