Diversitatea lumii vii: taxoni, adaptări, evoluție

Nivelurile de organizare a materiei vii
De la simplu la complex: molecular, celular, tisular, de organ, de organism, populațional-specific, biocenotic (ecosistemic), biosferic. Când itemul cere „nivelul descris în text”, uită-te la ce descrie textul: un singur individ înseamnă nivel de organism, o haită sau un pâlc de aceeași specie înseamnă nivel populațional, mai multe specii împreună înseamnă nivel biocenotic.

Trei grupe după organizarea celulei

• Acelulare (virusurile, bacteriofagul): nu au celulă proprie, au un singur tip de acid nucleic, ADN sau ARN, într-o capsidă proteică și se înmulțesc doar în celula-gazdă.
• Procariote (bacteriile): ADN circular liber în citoplasmă, numit nucleoid, fără membrană nucleară și fără organite delimitate de membrană.
• Eucariote (protiste, ciuperci, plante, animale): nucleu delimitat de membrană, ADN organizat în cromozomi, organite membranare. Parameciul are chiar două nuclee, macronucleul și micronucleul.

Componentul specific al peretelui celular

Încrengături și filumuri care revin în teste

Adaptarea se scrie ca structură, nu ca efect
Adaptarea este o trăsătură concretă: stratul gros de grăsime subcutanată și penajul des la pinguinul imperial, blana deasă la ursul polar, cuticula care apără ascarida de enzimele gazdei, ventuzele și hirudina la lipitoare. „Rezistă la frig” este efectul, nu adaptarea, și nu se punctează.

Factorii evoluției

• Ereditatea și variabilitatea dau materialul asupra căruia lucrează evoluția.
• Lupta pentru existență asigură interacțiunea organismelor cu mediul înconjurător și între ele.
• Selecția naturală asigură supraviețuirea și reproducerea diferențiată a celor mai adaptați indivizi.

Aceste două formulări apar în teste cuvânt cu cuvânt, deci merită reținute ca atare.

Dovezile evoluției

• moleculare: universalitatea codului genetic, aceleași patru nucleotide și douăzeci de aminoacizi la toate organismele, asemănarea secvențelor de ADN și de proteine, de exemplu a citocromului c, la specii înrudite;
• celulare: toate organismele sunt alcătuite din celule, cu aceeași structură de bază și aceleași procese, diviziune și metabolism;
• paleontologice: fosilele și formele de tranziție;
• embriologice: asemănarea embrionilor la vertebrate;
• de anatomie comparată: organe omoloage, organe rudimentare.

Plante: ce se întreabă despre ciclul vital
La conifere predomină sporofitul, generația asexuată; planta cu conuri bărbătești și femeiești pe același individ este monoică, iar cea cu sexe pe plante diferite este dioică. Lemnul coniferelor este alcătuit din traheide și conține canale rezinifere cu rășină. La monocotiledonate rădăcina este fasciculată, nervațiunea frunzei paralelă și floarea trimeră, adică tip de trei; la dicotiledonate rădăcina este pivotantă și nervațiunea ramificată.

Virusurile și omul
Bacteriofagul este un virus al bacteriilor: provoacă liza celulei bacteriene, iar în medicină se folosește în fagoterapie, împotriva infecțiilor bacteriene, inclusiv a celor rezistente la antibiotice. Bolile omului, precum gripa, sunt provocate de alte virusuri, nu de bacteriofagi.