History of Romanians and world history, BAC

Anul 1812 în istoria românilor: războiul, tratatul, anexarea

Anul 1812: războiul din 1806–1812, Pacea de la București și anexarea (termenul manualului) teritoriului dintre Prut și Nistru. Datele, textul tratatului și interpretările, fiecare cu autorul ei.

This topic is in Romanian.

What the program asks for
What you need to know
Maps
Videos
Flashcards
Topic quiz
At the exam
Sources
3 more parts — in the subscription

What the program asks for

Anul 1812 în istoria românilor

The exam program, PDF, page 6

What you need to know

Ce cere programa
Programa de BAC numește tema „Anul 1812 în istoria românilor”; ea nu poartă steluță, deci intră la toate profilurile. Între exemplele ei de sarcini este determinarea pe hartă a două schimbări teritoriale ale Țării Moldovei din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. La clasa a XI-a se cere și formarea de opinii despre un eveniment „prin prisma multiperspectivității”. De aceea pagina dă întâi faptele, apoi interpretările, fiecare cu autorul ei. Termenul „anexare” este cel al manualului și al subiectelor de examen; istoriografia rusă și sovietică spune „alipire” (vezi mai jos).

Contextul
La începutul secolului al XIX-lea Rusia voia să rezolve Chestiunea Orientală în favoarea sa, stabilind dominația asupra Balcanilor și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Napoleon I, împărat din 1804, avea interes ca Imperiul Rus și cel Otoman să se ciocnească și să se slăbească.

Războiul ruso-otoman din 1806–1812

1806: armatele ruse au trecut Nistrul fără declarație de război și au asediat Hotinul; pretextul a fost încălcarea hatișerifului din 1802 prin mazilirea domnitorilor fără acordul Rusiei. În câteva săptămâni Principatele au fost ocupate și puse sub conducere militară, în frunte cu generalul Mihelson.
1807: la Tilsit, Alexandru I și Napoleon au delimitat sferele de influență, iar Rusia s-a obligat să adere la blocada continentală. În august 1807 s-a încheiat armistițiul de la Slobozia.
1808–1809: la Erfurt, Franța a rămas cu Spania, Rusia cu estul Europei, până la Țările Române. În martie 1809 Poarta a anulat armistițiul și a reluat luptele.
1811: după manual, la Rușciuc turcii au pierdut circa 36 de mii de ostași; în octombrie, la Giurgiu, Kutuzov cerea hotar pe Dunăre. Cu invazia lui Napoleon aproape, Rusia a trecut de la Siret la Prut.

Tratatul de la București
Tratatul a fost semnat la București, la Hanul lui Manuc, la 16 (28) mai 1812, cu doar o lună înainte de campania lui Napoleon în Rusia. Textul are 16 articole publice; nota ediției din Wikisource adaugă două secrete. În preambul, contele Kutuzov, generalul de infanterie și comandantul armatei, este numit împuternicit principal al Rusiei; articolele au fost stabilite de delegații adunați la București (pentru Rusia, Italinski, Sabaneev și Fonton).

Articolul 4: hotarul dintre imperii este Prutul, de la intrarea lui în Moldova până la Dunăre, apoi malul stâng al Dunării până la gura Chiliei și la mare. Poarta cedează Rusiei pământurile de pe malul stâng al Prutului, cu cetăți, târguri și sate.
Articolul 5: Rusia înapoiază Porții Moldova de pe malul drept al Prutului și Țara Românească; privilegiile celor două țări sunt confirmate.

Alexandru I a ratificat tratatul cu o zi înainte de atacul francez, iar Rusia a obținut ieșire la gurile Dunării.

Teritoriul dintre Prut și Nistru
După manual, Moldova a pierdut teritoriul dintre Nistru și Prut, cu cetățile Hotin, Tighina, Cetatea Albă, Chilia și Ismail, peste 45 mii km². Vlad Mischevca dă 45.630 km² (cu 7.400 km² mai mult decât a rămas), cinci cetăți, 17 orașe și târguri și 683 de sate. Teritoriul a fost numit ulterior Basarabia. Definiția din manual numește numele „impropriu” și spune că l-au dat rușii: geografic îl purta doar sudul, iar prin extinderea lui asupra întregului teritoriu Rusia a încercat să camufleze dimensiunile reale ale spațiului anexat. Programa cere pe hartă două schimbări teritoriale ale Moldovei și nu le numește; manualul pune alături Bucovina (1775) și teritoriul dintre Prut și Nistru (1812).

Cum este interpretat

Manualul: „istoricii români și majoritatea absolută a celor de peste hotare” consideră că a fost „răpit” un teritoriu și că s-au divizat un stat și un popor. Nicolae Iorga scria că turcii cedau ce nu le aparținea. Disputa se numește „problema basarabeană”.
Mischevca face doi pași. Raialele din sud și ținutul Hotin se aflau, în 1806, sub ocârmuire otomană directă, deci „într-un anumit sens” teritoriul ar fi fost „eliberat”. Dar pământurile acelea aparțineau din vechime Moldovei, după dreptul istoric, așa că el conchide că Basarabia a fost acaparată integral de la Moldova.
Istoriografia rusă și sovietică, după manual (niciun istoric rus nu e citat aici): a justificat cuceririle susținând că teritoriul fusese locuit din vechime de slavi și a numit anul 1812 „un act progresist, al alipirii Basarabiei la Rusia”, cu argumentul dezvoltării economice ascendente în secolul al XIX-lea. Manifestul lui Alexandru I din 5 august 1812 vorbește de „câștiguri însemnate”; după Burlacu, istoriografia țaristă vedea o „eliberare”.
Declarația de independență (1991): actele de la 1775 și 1812 sunt în contradicție cu dreptul istoric și de neam.

Primele măsuri
După manual, structura specială de guvernare a fost stabilită prin Regulamentul administrării provizorii a Basarabiei din 1812, iar limba, legile și obiceiurile locale trebuiau păstrate. Mischevca amintește și un document despre „guvernarea temporară a Basarabiei”, semnat la 23 iulie 1812 de Ciceagov; sursele citate nu spun dacă e același text cu Regulamentul. După Mischevca, până în 1815 au trecut Prutul peste 5 mii de familii de băștinași, ceea ce el numește „o formă firească de protest a moldovenilor”. Ce a urmat, adică autonomia și lichidarea ei, are pagina sa.

Anul 1812 în istoria românilor: războiul, tratatul, anexarea

What the program asks for

What you need to know

Maps

Videos

The rest of this topic is in the subscription

Sources

Who stands behind this page