Ce cere programa
Programa de BAC include tema „Constituirea Țării Moldovei” în epoca medievală și numără „descălecat” și „voievodat” printre noțiunile acelei epoci. Pagina urmează manualul clasei a X-a (X) și pe cel din clasa a VI-a (VI); ele nu spun peste tot același lucru, iar diferențele sunt adunate la sfârșit.
Înainte de stat
Între Carpați și Nistru, oamenii se grupau, în secolele IX–XIII, în țări, voievodate și cnezate; X pomenește, de pildă, Țara Bolohovenilor, Țara Berladnicilor și Țara Brodnicilor. Papa Grigore al IX-lea îi scria în 1234 regelui Bela al Ungariei că românii din episcopia cumanilor de la Siretul de Jos iau sacramentele de la „pseudoepiscopi” ortodocși. Hoarda de Aur stăpânea spațiul est-carpatic, prin care mergeau drumurile spre Chilia, Cetatea Albă și Caffa. Pentru statele românești medievale în general, X notează o conjunctură externă favorabilă: Coroana maghiară slăbise după o criză dinastică, iar Hoarda de Aur trecea printr-o criză militară.
Dragoș și legenda
După X, în Valea Moldovei exista un voievodat cu centrul la Baia, condus de Dragoș, voievod din Maramureș și vasal al regelui Ungariei. Au urmat fiul său Sas și Balc, numit în X „nepotul” lui Dragoș (VI îl face fiul lui Sas). VI vorbește despre o marcă de apărare contra tătarilor, înființată în legătură cu campania regelui maghiar din 1345 împotriva Hoardei de Aur, cu capitala la Baia și cu Dragoș drept prim voievod. X îl citează pe C. C. Giurescu, care datează expediția regelui Ludovic în 1343, iar „după alți cercetători” în 1345.
Legenda, în Letopisețul lui Ureche (textul de pe Wikisource, ediție nenumită): păstori din Maramureș urmăresc un bour până la apa Moldovei și îl ucid la Buoreni; pecetea țării poartă capul de bour. Dragoș apare în capitolul următor al aceluiași text, ca maramureșean ales căpetenie. X leagă legenda de Dragoș și de stema Moldovei, dar spune că această versiune „nu își găsește fundamente în realitățile istorice”.
Descălecatul
Glosarul lui X dă două sensuri: întemeierea Moldovei și a Țării Românești în tradiția cronicilor; trecerea peste Carpați a unui grup condus de un voievod, pentru a întemeia un stat. După X, legendele povestesc un dublu descălecat, mai întâi al lui Dragoș, apoi al lui Bogdan. Tot X spune că în Țara Românească descălecatul se sprijină doar pe tradiție, iar în Moldova e confirmat și de izvoare, fără să lege această confirmare de un nume; versiunea cu Dragoș este cea pe care o respinge deschis.
Bogdan I
Bogdan, voievod în Maramureș, avea nouă sate și reședința la Cuhea, pe Iza. Regii Carol Robert și Ludovic I voiau să desființeze autonomiile locale și întâmpinau rezistență; Bogdan s-a aflat printre capii ei și în 1343 a fost declarat „infidel”, fiind lipsit de demnități.
- După X: în 1359 a trecut munții, iar prin el a căzut suzeranitatea maghiară și Moldova a devenit independentă. A reunit voievodatul de pe valea Moldovei cu cel de la Suceava, Țara Șipenițului și cetățile Hmielov, Țețina și Hotin; ansamblul a căpătat numele Țara de Sus. Regele Ungariei, constrâns de contextul internațional, a recunoscut statul în 1365.
- După VI: recunoașterea s-a făcut prin actul din 2 februarie 1365. Bogdan a ajuns peste Carpați în răscoala din 1359 contra urmașilor lui Dragoș și l-a învins pe Balc, fiul lui Sas. Statul mergea de la Carpați până la Milcov și Siret, iar spre nord și est se oprea la Țara Șipenițului și la Nistru.
Cronica lui Ioan de Târnave, citată în ambele manuale: Bogdan a trecut pe ascuns cu românii săi într-o țară supusă Ungariei (X); voievodul ales de români se recunoștea vasal al regelui și se obliga la cens (VI).
De la Bogdan la 1392
- Lațcu: după X, 1365–1375, iar în 1370 a primit o episcopie catolică la Siret; după VI, 1367–1375, și a înlăturat pretențiile regelui ungar.
- Petru I Mușat (1375–1391): X îl pune printre cele mai însemnate domnii ale secolului XIV. După VI, numele dinastiei Bogdănești/Mușatini vine de la el; a organizat cancelaria, a emis primele acte interne ale Moldovei, a așezat capitala la Suceava, a întemeiat Mitropolia și la 26 septembrie 1387 a jurat omagiu regelui polonez.
- Roman I: după X, a încheiat unificarea Țării de Sus cu Țara de Jos (VI: Moldova era împărțită administrativ în aceste două părți, conduse de mari-vornici). Un hrisov din 2 martie 1392 îl numește „mare singur stăpânitor [...] al Țării Moldovei de la munte până la mare”, iar ieșirea la mare i-a întărit statul pe plan internațional. După VI, Roman I (1391–1394) s-a intitulat astfel la 30 martie 1392, iar țara s-a completat teritorial prin partea de sud. Letopisețul îl numește „samodârjeț”, stăpânitor „de la plaiuri și pănă la mare”.
Trei date și ce diferă între surse
| Data | Manualul X | Manualul VI |
|---|
| 1359 | Bogdan trece munții; cade suzeranitatea maghiară | pe frisă: „descălecatul lui Dragoș”; Bogdan trece în răscoala împotriva urmașilor lui Dragoș |
| 1365 | regele Ungariei recunoaște independența | actul din 2 februarie 1365 |
| 1392 | hrisov din 2 martie | titlul din 30 martie |
Letopisețul leagă și el anul 6867 (1359) de domnia lui Dragoș vodă. Prin urmare „1359” înseamnă lucruri diferite după sursă.