History of Romanians and world history, BAC · Epoca modernă

Obținerea independenței României: războiul din 1877–1878 și Berlin

Independența României a fost proclamată în 1877 și recunoscută la Berlin în 1878, după războiul purtat alături de Rusia. Aici ai cronologia, bătăliile, hotărârile de la Berlin și termenii, cu trimitere la manual și la documente.

This topic is in Romanian.

What the program asks for
What you need to know
Maps
Videos
Flashcards
Topic quiz
At the exam

What you need to know

Ce cere programa
Programa de BAC include în epoca modernă tema „Obținerea independenței României”. Printre personalitățile epocii ea numește pe Carol I Hohenzollern și pe Mihail Kogălniceanu, iar printre noțiuni „Problemă orientală”.

Punctul de plecare
România făcea parte dintre țările dependente de Poarta Otomană. Turcia vorbea de vasalitate, dar Kogălniceanu avea să conteste termenul (vezi mai jos). Giurescu scrie că Carol I voise de la început independența; deși mulți politicieni voiau neutralitate, el și primul-ministru Ion C. Brătianu au hotărât participarea la război.

Criza orientală, 1875–1876
În Bulgaria, Bosnia și Herțegovina au izbucnit răscoale, iar Serbia și Muntenegru au declarat război otomanilor. După manual, Rusia îi sprijinea ca să-și refacă autoritatea internațională, zdruncinată de înfrângerea din Războiul Crimeii. În octombrie 1876, la Livadia, țarul Alexandru al II-lea a tratat cu reprezentanții țărilor dependente de Poartă; România era reprezentată de Ion C. Brătianu, prim-ministru în 1876–1888.

Convenția cu Rusia, 4 aprilie 1877
Ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a semnat-o la București. România lăsa armatele ruse să treacă spre Balcani, iar Rusia se obliga să respecte drepturile politice ale statului român și să-i apere „integritatea actuală”.

Proclamarea independenței

Rusia a declarat război Turciei la 12 aprilie 1877, iar trupele ei au început să treacă prin România. Turcia a văzut în asta o încălcare a vasalității și a bombardat, la 8 mai, orașele românești de pe Dunăre (Brăila, Giurgiu, Călărași).
Adunarea Deputaților a hotărât la 29 aprilie că România e în stare de război cu Turcia. La 9 mai (vestea a fost dată pe 10) Parlamentul a votat ruperea relațiilor cu Poarta și proclamarea independenței.
În Adunare, Kogălniceanu a spus că, în stare de război și cu legăturile rupte, „suntem independenți; suntem națiune de sine stătătoare” și „avem domn de sine stătător”. El a respins ideea de vasalitate: sultanul nu fusese suzeranul românilor, ci îi legau de el legături „sui generis”.
Moțiunea Camerei, în „Curierul de Iași”: „independența absolută a României”.

Războiul

Armata rusă a fost oprită la Plevna, unde Osman Pașa a câștigat două bătălii, la 8 și 18 iulie. Din cauza acestui eșec, guvernul țarist a cerut ajutor militar României, deși în primăvară țarul refuzase colaborarea.
Armata română, cu 58.700 de oșteni, a trecut Dunărea la 20 august și a pornit spre Plevna. Reduta Grivița, socotită cheia cetății, a căzut abia după patru atacuri sângeroase.
Carol, care condusese armatele aliate la Plevna, a predat comanda rusului Totleben, iar acesta a ținut cetatea în blocadă trei luni. Osman Pașa a poruncit celor 40 000 de apărători să depună armele; după manual, rănit, el și-a dat sabia colonelului român Mihai Cerchez, în cea mai însemnată victorie a războiului.
Armistițiul ruso-turc: 19 ianuarie 1878.

Pacea

Pacea de la San-Stefano (martie 1878) a recunoscut independența României, Serbiei și Muntenegrului. În schimbul Basarabiei de Sud, trecută la Rusia, România primea Dobrogea.
După manual, Rusia, încălcând convenția din 4 aprilie 1877, a anunțat că vrea să reia cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Izmail, Bolgrad), care din 1856 aparțineau Moldovei, în schimbul Dobrogei. La protestele lui Carol și ale lui Kogălniceanu a răspuns amenințând că dezarmează armata română.
Celelalte mari puteri, nemulțumite de San-Stefano, au cerut un congres, iar Rusia a acceptat să participe la Berlin. Delegații români, Kogălniceanu și Brătianu, n-au putut lua parte activ la lucrări; au expus doar punctul de vedere al României. Tratatul a fost semnat la 13 iulie 1878. Atenție: manualul dă 1 iulie ca deschidere a Congresului, dar tot 1 iulie e data memoriului românesc; nu o învăța ca zi a deschiderii.

Ce a hotărât Berlinul pentru România

Articol	Hotărârea
43	Înaltele Părți Contractante (statele semnatare) recunosc independența, legând-o de condițiile din art. 44 și 45
44	Deosebirea de credință nu poate fi motiv de excludere din drepturile civile și politice
45	România retrocedează Rusiei partea Basarabiei despărțită de ea în 1856
46	Delta Dunării, Insula Șerpilor și sangeacul Tulcei revin României, plus ținutul de la sudul Dobrogei până la o linie la est de Silistra și la sud de Mangalia

În memoriul prezentat la Berlin la 19 iunie/1 iulie 1878, Kogălniceanu ceruse integritate teritorială, recunoașterea independenței și neutralitate.

Calendarul
În manual datele din 1877 sunt mai ales în stil vechi (stilul nou adaugă 12 zile): pe hartă independența apare ca 9/21 mai 1877, iar în text memoriul de la Berlin apare ca 19 iunie/1 iulie 1878. Nu peste tot e consecvent (în text 8 mai precede 29 aprilie, iar pe hartă războiul e declarat 26 aprilie/8 mai). La examen folosește datele din subiectele ANCE, de pildă 9 mai 1877.

După Berlin
Independența a fost recunoscută condiționat. După manual, primele recunoașteri au venit din partea Rusiei și a Austro-Ungariei. Holland: Austria, Italia și Rusia stabiliseră relații diplomatice înaintea Germaniei, Franței și Marii Britanii (februarie 1880). Carol I, domn din 1866, a devenit rege în 1881; Giurescu numește regatul urmarea firească a războiului. După manual, România și-a dobândit suveranitatea și egalitatea juridică cu celelalte state.

Termeni

Independență: starea unui stat suveran, care își conduce singur treburile interne și externe.
Suzeranitate: stăpânirea unui stat asupra altuia, care își păstrează, cu condiții, autonomia internă.
Protectorat: regim în care un stat conduce politica externă a altuia, lăsându-i unele aparențe de independență internă.
Redută: mică fortificație de apărare, de formă poligonală, apărată de un șanț.
Problema orientală: disputa marilor puteri pentru regiunile aflate sub Imperiul Otoman, între ele Balcanii și gurile Dunării.

Interpretare în manual
Manualul îl citează pe Ion Nistor: nici în 1878, nici în 1812 dreptul de cucerire nu justifică o cerere de Basarabie adresată României.

Obținerea independenței României: războiul din 1877–1878 și Berlin

What the program asks for

What you need to know

Maps

Videos

The rest of this topic is in the subscription

Sources

Who stands behind this page