Ce cere programa
Programa de BAC numește tema „Instituirea monarhiei constituționale. Constituția din 1866”, trece monarhia constituțională printre noțiunile epocii moderne și îl include pe Carol I Hohenzollern în lista personalităților. Printre exemplele de sarcini este una în care trebuie identificate, dintr-o sursă, două limite ale Constituției; programa nu spune care sunt ele.
De la abdicarea lui Cuza la domnul străin
La 11 februarie 1866 conjurați pătrunși în palat l-au silit pe Cuza să semneze abdicarea. Conducerea a trecut la o locotenență domnească de trei membri: L. Catargiu, N. Golescu și colonelul N. Haralampie. După abdicare a apărut riscul destrămării Principatelor Unite: unirea era recunoscută de puterile europene și de Turcia doar pentru perioada domniei lui Cuza. Un prinț străin dintr-o dinastie domnitoare a Europei ceruse încă în 1857 adunarea ad-hoc a Moldovei.
- La 10 aprilie noile autorități au anunțat un plebiscit; după manual, el a avut loc la 15 aprilie 1866, iar cei cu drept de vot (circa 16% din populație) au votat aproape unanim pentru Carol.
- Ion C. Brătianu pregătise din timp înțelegerea cu Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (născut, după manual, la 8 aprilie 1839): se întâlnise în Germania cu el și cu tatăl lui. Odată cu Carol urca pe tron o nouă dinastie, ramura Sigmaringen a familiei Hohenzollern.
- Carol a intrat în București la 10/22 mai 1866; la 22 mai a jurat în fața Camerei și a încredințat guvernul unei coaliții conduse de Lascăr Catargiu.
- Reacția Europei, după manual: Germania, Franța și, parțial, Anglia au sprijinit înscăunarea, Rusia a rămas rezervată, iar Austria și Turcia s-au opus. Sultanul a recunoscut până la urmă domnia lui Carol, la presiunea Franței și Angliei și după ce România a promis că recunoaște suzeranitatea otomană.
Constituția: când și după ce model
Adunarea a aprobat Constituția în unanimitate la 29 iunie 1866, iar Carol a promulgat-o la 1/13 iulie. Textul avea opt titluri și 133 de articole. Autorii au pornit de la Constituția belgiană, dar, după manual, rezultatul nu a fost o simplă imitație. Documentarul Agerpres vede în forma finală un compromis între forțele politice interne.
Principii și drepturi
- Art. 1: Principatele Unite Române formează „un singur Stat indivisibil, sub denumire de România”. Art. 31: puterile statului vin de la națiune, care le exercită prin delegare.
- Manualul scrie că Constituția a proclamat principiile Revoluției Franceze: separarea puterilor și drepturile cetățeanului. În text: libertatea conștiinței, a învățământului, a presei și a întrunirilor (art. 5), egalitatea în fața legii (art. 10), garantarea proprietății țăranilor din legea rurală (art. 20), învățătura gratuită în școlile statului (art. 23).
- Textul nu spune nimic despre dependența de Poartă; manualul adaugă că aceasta poate fi considerată un prim pas spre independență.
Puterile în stat
| Cine | Ce spune Constituția |
|---|
| Domnul, Senatul, Adunarea deputaților | exercită împreună puterea legislativă (art. 32); fiecare are inițiativa legilor (art. 33) |
| Adunarea deputaților | aleasă pe 4 ani (art. 67) |
| Senatul | ales pe 8 ani, înnoit pe jumătate la fiecare 4 ani (art. 78) |
| Domnul | ereditar în linia lui Carol I, din bărbat în bărbat prin primogenitură, femeile excluse (art. 82); urmașii cresc ortodocși |
Domnul: puteri și frâne
- Persoana Domnului era inviolabilă, miniștrii răspundeau, iar un act al lui avea putere numai cu contrasemnătura unui ministru, care devenea răspunzător de act (art. 92).
- Domnul numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, putea refuza sancțiunea și conducea armata (art. 93); putea dizolva Adunările (art. 95).
- Art. 96: nu avea alte puteri decât cele date de Constituție.
- Manualul: prerogativele erau foarte largi, dar strict reglementate, iar Carol nu mai putea guverna prin decrete, ca Cuza. Tot acolo se spune că, în practică, firea autocratică a lui Carol și lipsa tradițiilor democratice îi dădeau mai multă putere decât prevedea legea.
- Titlul: textul Constituției îi spune „Domn”. Carol I a fost domn în 1866–1881 și rege în 1881–1914 (încoronat, după manual, la 10 mai 1881).
Restricții în textul Constituției (interpretare)
Programa cere să găsești „limite” într-o sursă, dar nu le enumeră. Iată restricții care se văd în text:
- Vot cenzitar: în fiecare județ corpul electoral era împărțit în patru colegii (art. 58); în primul intrau cei cu venit funciar de cel puțin 300 de galbeni (art. 59). Votul cenzitar a durat până la sfârșitul Primului Război Mondial (cdep.ro).
- Art. 7: împământenirea o puteau primi numai străinii de rituri creștine.
- Art. 21: religia ortodoxă este „dominantă”; în același articol, libertatea conștiinței este absolută, iar libertatea tuturor cultelor este garantată, dacă nu atinge ordinea publică.
După 1866
Constituția a fost modificată în 1879, 1884 și 1917 și a rămas în vigoare până în 1923; după manualul de clasa a XII-a, cea din 1923 a preluat textul ei.
Termeni
- Monarhie constituțională: monarhie în care puterea monarhului este limitată prin constituție.
- Plebiscit: consultarea cetățenilor, care răspund „da” sau „nu”.
- Locotenență domnească: organ de trei persoane care exercită puterile domnești cât timp tronul e vacant (art. 84).
- Vot cenzitar: vot condiționat de avere.
- Contrasemnare: semnătura ministrului pe actul Domnului, prin care ministrul devine răspunzător.
- Veto: dreptul de a refuza sancțiunea unei legi (art. 93: Domnul „pote refusa sancțiunea sea”); documentarul Agerpres vorbește despre dreptul de veto absolut al domnului.
Despre date
Datele sunt cele din sursele citate. Unde sursa dă două date (10/22 mai, 1/13 iulie), ele înseamnă aceeași zi în două calendare.