Ce cere programa
Tema „Războiul de independență al coloniilor engleze din America de Nord” stă în programa de BAC la istoria românilor și universală, în epoca modernă, fără steluță, deci se dă la toate profilurile. Modelul de test pentru profilul umanist din program pune ca sursă un fragment din Declarația de independență a SUA din 4 iulie 1776, așa că merită citit documentul însuși, nu doar titlul. Tema se poate lucra și pe hartă: află pe ea cele 13 colonii.
De la prosperitate la criză (până în 1774)
Către mijlocul secolului al XVIII-lea cele 13 colonii nord-americane erau sub dominație britanică. Manualul le descrie ca prospere, cu mai multe libertăți și cu o autonomie locală mai mare decât în Europa. Războiul de 7 Ani (1756–1763) a lăsat Anglia învingătoare, dar fără resurse financiare, iar relațiile dintre metropolă și colonii s-au încordat. Guvernul regelui George al III-lea a încercat să impună taxe coloniilor. După manual, miza era politică, nu economică: coloniștii se simțeau lezați în drepturi. Declarația va reproșa regelui, printre altele, taxele impuse „fără consimțământul nostru”.
În 1773 coloniștii, nemulțumiți de monopolul asupra ceaiului, au distrus un încărcător de ceai în portul Boston („partida de ceai”). În 1774 Parlamentul britanic a adoptat legile cunoscute drept Intolerable Acts: portul Boston a fost închis, iar orașul pus sub lege marțială. Primul Congres Continental s-a întrunit la Philadelphia la 5 septembrie 1774, cu delegați din toate coloniile în afară de Georgia, și a hotărât suspendarea comerțului cu Marea Britanie.
Războiul (1775–1783)
Manualul datează războiul 1775–1783; în alt loc el apare cu anii 1776–1783. La început britanicii aveau avantaj: îi sprijineau loialiștii, partea populației interesată de prezența lor, și unele triburi de indieni. Al Doilea Congres Continental, întrunit la 10 mai 1775, când războiul începuse deja, a creat Armata Continentală și l-a trimis pe George Washington s-o comande. După manual, coloniștii au primit sprijin din partea vechilor state rivale ale Angliei: Franța, Spania și Olanda.
Declarația de independență
Al Doilea Congres Continental a adoptat-o la 4 iulie 1776, zi rămasă sărbătoarea națională a SUA. Redactarea a revenit lui Thomas Jefferson. Ideile de bază:
- toți oamenii sunt creați egali și au drepturi inalienabile: viața, libertatea, căutarea fericirii;
- guvernele își trag puterea justă din consimțământul celor guvernați, iar poporul poate schimba sau desființa un guvern care devine distructiv pentru aceste scopuri;
- coloniile sunt „State libere și independente”, dezlegate de supunerea față de Coroana britanică.
Cotitura: Saratoga și alianța franceză
Benjamin Franklin (1706–1790), numit în manual primul ambasador american la Paris, a avut un rol important în răspândirea cauzei americane în Europa. În 1777 englezii au suferit la Saratoga o înfrângere catastrofală; vestea l-a hotărât pe ministrul francez Vergennes să ofere alianța. La 6 februarie 1778 SUA și Franța au semnat un tratat de alianță și unul de amiciție și comerț, iar Spania a intrat în război la 21 iunie 1779. Ajutorul francez a fost hotărâtor la capitularea britanică de la Yorktown, în 1781.
Pacea din 1783
Marea Britanie a recunoscut independența SUA în 1783. Tratatul a fost semnat la Paris la 3 septembrie 1783, iar articolul 1 recunoaște Statele Unite, enumerate pe nume, ca state libere, suverane și independente. Manualul de clasa a XI-a numește pacea „Tratatul de la Versailles”; actul însuși poartă data și locul „Paris”. Reține ambele denumiri.
Statul nou
Articolele Confederației, primul cadru al guvernului național, au intrat în vigoare la 1 martie 1781. Manualul datează Constituția federală 17 septembrie 1787. Statul a primit forma unei republici federale, cu puterea separată între federație și state și între trei ramuri: legislativă (Congresul, cu Senat și Camera Reprezentanților), executivă (președintele, cu mandat de patru ani) și judecătorească (Curtea Supremă), într-un sistem de control reciproc. Primele 10 amendamente (1791) formează Bill of Rights. Primii președinți au fost Washington (1789–1797), Adams (1797–1801) și Jefferson (1801–1809).
Semnificația
Manualul vede în război prima revoltă generală împotriva Vechiului Regim în Occident și îl leagă, alături de Revoluția Franceză, de „revoluția atlantică”. Asupra fondatorilor au avut un impact deosebit ideile lui Locke, Montesquieu și Rousseau. După manual, drepturile nu s-au extins la început asupra cetățenilor de culoare și a femeilor.
Date de reținut
| Anul | Evenimentul |
|---|
| 1773 | partida de ceai de la Boston |
| 1774 | Primul Congres Continental (5 septembrie) |
| 1775 | Al Doilea Congres Continental (10 mai), Armata Continentală, Washington comandant |
| 4 iulie 1776 | Declarația de independență |
| 1777 | Saratoga |
| 6 februarie 1778 | alianța cu Franța |
| 1781 | Articolele Confederației (1 martie), Yorktown |
| 3 septembrie 1783 | pacea de la Paris, recunoașterea independenței |
| 17 septembrie 1787 | Constituția federală (data din manual) |
| 1791 | Bill of Rights |
Termeni
- Loialiști: coloniști rămași de partea Angliei.
- Congres Continental: adunarea delegaților coloniilor, care a coordonat rezistența și, pe măsură ce războiul înainta, a ajuns de facto guvernul național, până la intrarea în vigoare a Articolelor Confederației.
- Confederație: uniune de state în care fiecare își păstrează suveranitatea, ca în Articolele Confederației (art. 2); federație: stat în care puterea e împărțită între puterea centrală (federală) și state.
- Amendament: adaos la Constituție care, ratificat în modul prevăzut de art. V, devine parte din ea.
