Ce cere programa
Programa de BAC numește tema „Epoca napoleoniană și impactul ei asupra societății Europene”, îl trece pe Napoleon printre personalitățile epocii moderne și dă ca sarcină aprecierea impactului războaielor napoleoniene asupra istoriei Europei.
Consulatul (1799–1804)
Lovitura de stat din 18 brumar a avut loc la 9 noiembrie 1799 și a instaurat Consulatul („dictatura Consulatului”, după manual). Constituția anului al VIII-lea a încredințat puterea a trei consuli, pe 10 ani; al doilea și al treilea consul aveau doar glas consultativ. După manual, plebiscitul asupra ei a dat peste 3 milioane de voturi pentru și circa 1500 contra. Tot după manual, victoriile externe i-au consolidat puterea: Marengo (14 iunie 1800), apoi pacea de la Lunéville (1801), prin care Austria a recunoscut anexările anterioare ale Franței. În 1802 el s-a proclamat consul pe viață, cu dreptul de a-și desemna succesorul. Manualul de clasa a XI-a (ed. 2020) dă la Marengo 14 iulie; Britannica (1911) dă 14 iunie.
Codurile și reformele
- Codul civil din 1804 (Codul lui Napoleon) a fixat bazele legislative ale noii Franțe. După manual, el a legiferat egalitatea în fața legii, toleranța religioasă, abolirea privilegiilor și inviolabilitatea proprietății și a influențat legislația modernă a Europei. Art. 544 definește proprietatea ca drept de folosință și de dispoziție „în modul cel mai absolut”, în limitele legilor.
- Au urmat codurile comercial (1808) și penal (1811); Banca Franței a ordonat finanțele.
- Statul a centralizat învățământul și l-a supus controlului; presa a fost redusă (60 din 73 de ziare închise) și cenzurată; vechile titluri nobiliare au fost recunoscute.
Imperiul
Senatul a proclamat imperiul la 18 mai 1804, cu Napoleon împărat al francezilor; încoronarea a urmat la 2 decembrie. Constituția anului al XII-lea făcea demnitatea imperială ereditară în familia lui Napoleon. Manualul precizează că imperiul nu a readus Vechiul Regim.
Războaiele
| Anul | Bătălia | Rezultat |
|---|
| 1800 | Marengo | victorie |
| 1805 | Trafalgar (21 oct.) | flota lui Nelson distruge flota franco-spaniolă |
| 1805 | Austerlitz („bătălia celor trei împărați”, 2 dec.) | ruși și austrieci înfrânți |
| 1806 | Jena și Auerstadt | armata Prusiei distrusă |
| 1807 | Eylau, Friedland | după manual, Rusia învinsă |
| 1809 | Wagram | austriecii înfrânți |
| 1812 | Borodino | rușii părăsesc Moscova |
| 1813 | Leipzig | francezii înfrânți |
| 1815 | Waterloo | înfrângerea decisivă |
În 1806 Napoleon a creat Confederația Rinului din 16 state germane. Decretul de la Berlin (21 noiembrie 1806) a declarat Insulele Britanice în stare de blocadă și a interzis comerțul cu ele: aceasta este Blocada Continentală, la care Anglia a răspuns cu o contrablocadă. La Tilsit (1807) Napoleon și Alexandru I au devenit aliați; Rusia a acceptat cuceririle franceze și a primit în schimb mână liberă în Balcani și în privința Suediei. În 1808 regele Spaniei a fost silit să abdice în favoarea lui Joseph, fratele lui Napoleon; în 1810 a fost anexată Olanda.
Impactul asupra societății europene
După manual, cuceririle franceze au fost urmate de reforme în spiritul revoluției: abolirea drepturilor feudale, egalitate civilă, libertate individuală. Ocupația îndelungată, impozitele și exploatarea tot mai aspră au născut rezistența, cu revolte tot mai dese în Germania, în Italia și mai ales în Spania. Manualul notează că Napoleon n-a urmărit unificarea națională.
Declinul
În iunie 1812 Napoleon a trecut Nemanul cu „marea armată”, care număra, după manual, peste 500.000 de oameni; tot după manual, din Rusia au ieșit doar 20–30.000. În 1813 s-a format a VI-a coaliție, iar la Leipzig (16–19 octombrie) s-a dat „bătălia Națiunilor”. La 31 martie 1814 aliații au intrat în Paris: Ludovic al XVIII-lea a fost proclamat rege, Napoleon a fost exilat pe insula Elba, iar Carta din 1814 a făcut din Franța o monarhie constituțională. Revenit de pe Elba, Napoleon a fost înfrânt la Waterloo (18 iunie 1815) și exilat pe insula Sfânta Elena, unde a murit în 1821.
Congresul de la Viena
Rolul determinant l-au avut Rusia (Alexandru I), Anglia (Castlereagh), Austria (Metternich) și Prusia. Actul final (9 iunie 1815) a unit în mare parte Ducatul Varșoviei cu Rusia (art. 1) și a înființat Confederația Germanică (art. 53). După manual, Germania a rămas împărțită în 34 de monarhii și 4 orașe libere, Italia în 7 state; Belgia a fost unită cu Olanda în Regatul Țărilor de Jos, iar Elveția a devenit stat veșnic neutru. Tot după manual, Actul final a readus Franța la hotarele din 1792, cu Bourbonii pe tron. Hotarele din 1 ianuarie 1792 le lăsase însă Franței tratatul de la Paris din 30 mai 1814 (art. II), de la care pornește preambulul Actului final.
Sfânta Alianță
La propunerea lui Alexandru I, monarhii Austriei, Prusiei și Rusiei au constituit Sfânta Alianță; după manual, ea urmărea păstrarea echilibrului de forțe pe baza legitimității monarhice.
Termeni
- Blocadă continentală: interdicția comerțului cu Insulele Britanice.
- Restaurare: readucerea pe tron a dinastiilor răsturnate de o revoluție sau de o lovitură de stat (glosarul manualului)
