History of Romanians and world history, BAC

Reforma și Contrareforma: Luther, Calvin, iezuiții, Pacea de la Augsburg

Reforma și Contrareforma sunt o temă a programei de BAC la istorie, din epoca medievală. Aici ai cauzele, personalitățile, datele și termenii ei, cu trimitere la manual și la documentele epocii.

This topic is in Romanian.

What the program asks for
What you need to know
Maps
Videos
Flashcards
Topic quiz
At the exam
Sources
3 more parts — in the subscription

What the program asks for

Reforma şi Contrareforma

The exam program, PDF, page 5

What you need to know

Ce cere programa
Programa de BAC trece „Reforma și Contrareforma” în capitolul epocii medievale, iar lista ei de noțiuni a epocii conține și „erezie”, și „inchiziție”.

Cauzele Reformei
Manualul de clasa a X-a le grupează pe trei planuri:

religioase: vânzarea indulgențelor și viața scandaloasă a unor papi, de pildă a lui Alexandru al VI-lea Borgia;
economico-sociale: taxele mari plătite Bisericii;
culturale: Renașterea și Umanismul, care întăreau încrederea în forțele creatoare ale omului, și tipărirea cărților în limbile naționale.

Statele care se centralizau voiau, în plus, biserici naționale, autonome față de Roma.

Martin Luther
Mișcarea de înnoire a Bisericii a pornit de la Martin Luther, profesor la Universitatea din Wittenberg. În 1515 papa Leon al X-lea proclamase o indulgență plenară pentru arhiepiscopiile Magdeburg și Mainz, iar cele 95 de teze au fost protestul lui împotriva felului în care se predica ea. Tezele sunt datate 31 octombrie 1517 (Jacobs și Spaeth; Britannica din 1911 pune afișarea pe ușa bisericii la 1 noiembrie) și erau gândite ca temă de dezbatere universitară; manualul spune că Luther le-a afișat pe poarta unei biserici din Wittenberg. Teza 28 spune că, atunci când banul sună în cutie, pot spori câștigul și lăcomia, iar rezultatul mijlocirii Bisericii ține numai de Dumnezeu.

Doctrina, după manual: mântuirea vine numai din grația divină; omul se leagă de Dumnezeu direct, prin credință, așa că preotul-mijlocitor nu mai are rost, iar clericii și mirenii sunt egali înaintea lui. Noua Biserică urma să atârne de puterea laică, de aceea ducii și principii germani au sprijinit-o.

În 1521 Luther a fost excomunicat printr-o bulă papală. La dieta de la Worms, deschisă de Carol Quintul în ianuarie 1521, edictul împotriva lui a fost prezentat abia la 25 mai, când mulți membri plecaseră. Ocrotit de principele său, Luther a tradus la Wartburg Noul Testament în germană. Manualul datează publicarea cu 1534; după Pollard (1903), Noul Testament a apărut în septembrie 1522, iar întreaga Biblie s-a încheiat în 1534. Tiparul a pus Biblia la îndemâna tuturor credincioșilor, nu doar a clerului.

Calvinismul, anglicanismul, Münzer

Calvinismul (după manual, o formă radicală a Reformei) a apărut la Geneva, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, din învățătura lui Jean Calvin: o Biserică simplă, fără ritualuri, și predestinarea divină; ideile acestea atrăgeau burghezii activi. Calvin definește predestinarea ca decret veșnic al lui Dumnezeu, prin care a hotărât ce voia să se întâmple cu fiecare om.
Anglicanismul: Henric al VIII-lea Tudor (1509–1546) a început Reforma în Anglia din motive politice, respingând influența papalității. Actul de Supremație din 1534 l-a declarat pe rege „singurul cap suprem pe pământ” al Bisericii Angliei.
Reforma populară: preotul Thomas Münzer (1490–1525) i-a atacat pe clerici și a cerut extinderea reformării Bisericii.

Răspândire și urmări
După manual, Reforma s-a răspândit în nordul Germaniei, în statele scandinave, Ungaria, Transilvania, Franța, Elveția, Anglia și Polonia. Urmările:

Biserica și-a pierdut statutul, iar proprietăți uriașe au trecut la principii germani;
s-au creat condiții pentru economia capitalistă și s-a schimbat mentalitatea;
credincioșii s-au împărțit în protestanți și catolici, cu manifestări politice și militare, inclusiv în Imperiul Romano-German;
omul și-a dezvoltat spiritul de inițiativă și libertatea în relația cu Dumnezeu.

Contrareforma
Reforma a făcut Biserica Catolică să înceapă Contrareforma: readucerea protestanților sub autoritatea papei și oprirea confesiunilor reformate. După manual, a fost susținută de Spania și de Habsburgi, cărora manualul le atribuie inițiativa ordinului iezuiților și desfășurarea Inchiziției. Ordinul însă l-a întemeiat Ignațiu de Loyola, iar papa l-a aprobat; inchiziția figurează în program printre noțiunile epocii medievale.

Iezuiții (Societatea lui Isus): ordin întemeiat de Ignațiu de Loyola, a cărui formare a fost aprobată prin bula papei Paul al III-lea din 27 septembrie 1540. Enciclopedia catolică (1913) notează că nu a fost întemeiat cu intenția declarată de a combate protestantismul.
Conciliul de la Trento: deschis la 13 decembrie 1545; în sesiunea a 25-a, din 3–4 decembrie 1563, părinții conciliului au hotărât să-l încheie. În aceeași sesiune a păstrat folosirea indulgențelor, condamnând cu anatema pe cei care ar fi susținut că sunt inutile, dar a poruncit desființarea câștigurilor necinstite legate de ele.

Pacea de la Augsburg (1555)
Carol Quintul n-a reușit să pacifice imperiul și să-l unească pe temelia universalismului creștin; după manual, de aceea contează Pacea de la Augsburg din 1555. După Pollard, fiecare principe laic putea alege între credința catolică și cea luterană, iar alegerea lui îi obliga pe supuși; cine n-o primea putea cere doar libertatea de a se muta în altă parte. Calvinismul nu era admis. Pollard o numește un armistițiu: părțile erau obosite de luptă, dar nu tranșaseră disputa.

Cronologie

An	Eveniment
1515	indulgența plenară a lui Leon al X-lea
1517	cele 95 de teze
1521	Luther excomunicat; dieta de la Worms
1534	Actul de Supremație
1540	aprobarea ordinului iezuiților
1545	se deschide Conciliul de la Trento
1555	Pacea de la Augsburg
1563	sesiunea a 25-a de la Trento, care încheie conciliul

Reforma și Contrareforma: Luther, Calvin, iezuiții, Pacea de la Augsburg

What the program asks for

What you need to know

Maps

Videos

The rest of this topic is in the subscription

Sources

Who stands behind this page