Ce cere programa
Programa examenului de absolvire a gimnaziului cere atributul și propoziția subordonată atributivă, apoi complementele necircumstanțiale (direct și indirect) cu subordonatele lor: completiva directă și completiva indirectă. În sesiunile 2025 și 2026 tema a apărut ca sarcină practică: cinci cuvinte subliniate într-un text, iar tu scrii funcția sintactică a fiecăruia. Baremul cere la complemente și tipul lor (direct, indirect, circumstanțial de…), dar la atribut, subiect și predicat tipul nu e obligatoriu.
Atributul
Atributul este partea secundară de propoziție care precizează un substantiv sau un cuvânt care îi ține locul. Îl găsești punând întrebări de la substantiv; manualul clasei a VII-a le enumeră: care?, ce fel de?, al cui?, al câtelea?, cât?. La analiză se subliniază cu o linie văluroasă.
Atributul se exprimă prin mai multe părți de vorbire:
| Fel | Prin ce | Exemple |
|---|
| substantival | substantiv în genitiv, substantiv cu prepoziție, apoziție | caietul colegei, rochie de mătase, Ana, colega mea |
| adjectival | adjectiv, numeral, adjectiv pronominal, participiu, gerunziu | casă veche, a doua zi, casa mea, scrisoarea primită |
| pronominal | pronume în genitiv sau cu prepoziție | caietul lor |
| verbal | verb la infinitiv, la supin sau la gerunziu | dorința de a învăța, mașină de spălat |
| adverbial | adverb | vecinul de alături |
| interjecțional | interjecție | sunetele pic, pic |
Complementul direct
Complementul este partea secundară de propoziție care completează un verb, un adjectiv sau un adverb. Complementul direct stă pe lângă un verb tranzitiv (sau o interjecție cu rol de predicat, ca uite) și arată obiectul asupra căruia trece direct acțiunea. Răspunde la întrebările ce? și pe cine?. Se exprimă prin substantiv sau pronume în acuzativ: Copiii udă florile. Caut pe Ana. Stă de obicei după verb, dar poate veni și înaintea lui. Se subliniază cu o linie întreruptă.
Test: pune verbului întrebarea ce? sau pe cine?. Dacă nu primești un răspuns cu sens în context, verbul e intranzitiv și nu are complement direct.
Complementul indirect
Complementul indirect stă pe lângă un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecție și răspunde la întrebările dativului sau ale acuzativului cu prepoziție: cui?, la ce?, despre cine? și altele. Exemple: Scriu colegei, Mă gândesc la examen, Elevul e mândru de rezultat. Rolul lui îl poate juca și un verb la un mod nepersonal. Se subliniază cu linie și punct. Circumstanțialele (când?, unde?, cum?) sunt un alt capitol al programei.
Atribut sau complement?
Aceeași formă poate avea funcții diferite, după cuvântul determinat. Manualul de clasa a VII-a pune față în față avem de scris (complement direct) și intenția de a participa (atribut). Întâi afli cuvântul determinat: substantiv înseamnă atribut; verb, adjectiv sau adverb înseamnă complement. Abia apoi pui întrebarea.
Subordonatele care țin locul lor
Într-o frază, o propoziție subordonată poate avea aceeași funcție ca un cuvânt din regentă.
| Subordonata | Ține locul | Regenta conține | Exemplu |
|---|
| atributivă | unui atribut | un substantiv sau un substitut al lui | Filmul pe care l-am văzut ieri mi-a plăcut. |
| completivă directă | unui complement direct | un verb sau o interjecție cu rol de predicat (iată, uite) | Știu că ai dreptate. |
| completivă indirectă | unui complement indirect | un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecție | Mă bucur că ai venit. |
Elementele de relație. Atributiva se introduce prin pronumele relative care, ce, câți, prin adverbele relative unde, când, cum. Manualul dă și o atributivă introdusă prin conjuncția să (Nu mă părăsește gândul să găsesc soluția.) și cere exerciții cu că și dacă. Completiva directă se introduce prin că, să, dacă, de sau prin pronume relative (care, cine, ce, cât). Completiva indirectă are aceleași conjuncții, iar pronumele ei stau la dativ sau la acuzativ (cui, care, oricui). Același care poate deci deschide o atributivă sau o completivă: decide cuvântul din regentă pe care îl determină propoziția.
Atributiva are două feluri. Determinativa e necesară pentru înțelegerea frazei și nu se desparte prin virgulă. Explicativa doar adaugă o explicație și se izolează de regentă: Am vorbit cu Ana, care locuiește în Bălți. Un truc la îndemână este contragerea: înlocuiești propoziția cu o parte de propoziție (filmul văzut ieri) și vezi ce funcție avea.
Virgula
- Completiva directă așezată după regentă sau intercalată nu se desparte prin virgulă.
- Completiva indirectă după regentă sau intercalată nu se desparte prin virgulă; dacă stă înaintea regentei, se desparte: Că ai venit, sunt fericită.
Cum analizezi un cuvânt subliniat
- 1)Vezi dacă cuvântul nu este chiar subiectul sau predicatul propoziției (alt capitol): acelea nu sunt nici atribut, nici complement. 2) Află cuvântul pe care îl determină. 3) Dacă acela este un substantiv, funcția este atribut. 4) Dacă este un verb, un adjectiv sau un adverb, pune întrebarea: ce? sau pe cine? înseamnă complement direct; cui?, la ce?, despre cine? (dativ sau acuzativ cu prepoziție), complement indirect; când?, unde?, cum? arată un circumstanțial, tratat în alt capitol. 5) Scrie funcția întreagă, cu tipul complementului. Enunțul itemului precizează că sublinierea nu sugerează funcția sintactică, deci nu te lăsa condus de ea.
