Istoria românilor și universală, BAC · Epoca antică

Colonizarea greacă: cauze, etape, direcții, colonii, consecințe

Colonizarea greacă este tema care deschide epoca antică în programa de BAC la istorie. Aici ai cauzele, cele două etape, direcțiile, coloniile de la Marea Neagră și consecințele, cu trimitere la manual și la Herodot.

Ce cere programa
Ce trebuie să știi
Hărți
Video
Cartonașe
Testul temei
La examen
Surse
Încă 3 părți — în abonament

Ce cere programa

Colonizarea greacă

Programa de examen, PDF, pagina 4

Ce trebuie să știi

Ce cere programa
Tema „Colonizarea greacă” deschide epoca antică în programa de BAC. Printre noțiunile epocii de folosit corect sunt colonizare, oraș-stat și polis.

Termeni

Colonizare: în glosarul manualului, procesul istoric început de eleni prin care oamenii se mutau spre regiuni de interes economic pentru dezvoltarea polisurilor grecești.
Colonie: oraș întemeiat pe pământ străin, cu scop comercial sau strategic; au întemeiat colonii grecii, dar și fenicienii și alte popoare.
Metropolă: orașul-mamă ai cărui locuitori au întemeiat colonia.
Apoikia: cuvântul grecesc pentru colonie.
Oikistes: organizatorul ales să conducă întemeierea coloniei.
Polis: orașul împreună cu pământurile din jur, cu conducerea și administrația lui.
Oraș-stat: în glosarul manualului, o formă de organizare politică apărută în Orientul Antic.

De ce au plecat grecii
Înainte de Marea colonizare a existat o Mică colonizare greacă, după care economia lumii elene a crescut mult. Din manual se desprind trei motive ale Marii colonizări:

1)populația: către secolul VIII î.H. oamenii se înmulțiseră, pământul agricol era puțin și mulți au sărăcit, așa că o parte au plecat după un trai mai bun (manualul numește acestea premise economice);
2)materiile prime și comerțul: grecii voiau materii prime care lipseau în Elada și drumuri comerciale noi;
3)cauzele politice: lupta aprigă pentru putere.

Cum se întemeia o colonie

Locul se alegea de obicei lângă drumurile comerciale, pe un teren nelocuit sau slab locuit.
Coloniștii își alegeau obligatoriu un oikistes.
Prin tradiție se consulta Oracolul din Delfi, apoi se făcea lista coloniștilor, de obicei bărbați tineri.
În apoikia se duceau focul sacru și cultul zeității principale; limba greacă se păstra.

Herodot redă întemeierea Kyrenei, în Libia, după spusele theranilor: Pythia i-a cerut regelui din Thera, Grinnos, să întemeieze un oraș în Libia. Theranii au tras la sorți câte un bărbat din fiecare doi frați, iar conducător și rege l-au făcut pe Battos. Tot Herodot scrie că Battos a domnit 40 de ani.

Cele două etape

Etapa	Anii (aproximativ)	Caracterul	Relațiile
I	775–675 î.H.	spontană, agrară	băștinași ostili, legături slabe cu metropola
II	675–550 î.H.	accent pe comerț, apar colonii fără pământ agricol	cu localnicii în general bune, cu metropola strânse

Direcțiile
Grecii au pornit spre țărmurile vestice și sudice ale Mediteranei și spre bazinul Mării Negre. Primul val a ajuns în Sicilia, în sudul Italiei, în Franța și Spania; apoi au urmat nordul Africii și Marea Neagră (Pontul Euxin).

Spre vest. În prima etapă, cele mai vechi colonii au apărut în sudul Italiei și în Sicilia. Pithekoussai a fost fondată către 770 î.H. de eubeeni din Eretria și Chalkis. Siracuza, cea mai importantă colonie a Corintului, datează de pe la 734 î.H. Sudul Italiei avea atâtea colonii încât grecii și romanii l-au numit Grecia Mare. Foceenii au fondat Massalia (azi Marsilia) și mai târziu Monoicos (azi Monaco).
Spre sud. În nordul Africii grecii s-au așezat mai greu. La gurile Nilului a apărut Naucratis; Kyrene a fost fondată de dorieni veniți din Thera și Rodos.
Spre nord-est. Explorarea Mării Negre au dus-o mai departe ionienii, mai ales cei din Milet: manualul le atribuie 90 de așezări și spune că Pontul Euxin a devenit un „lac milesian”. Cele mai multe așezări erau în nordul Mării Negre. Colonii cunoscute: Histria, Callatis, Tomis, Tyras, Olbia, Mesembria; cel mai mare centru din nordul mării a fost Panticapaion (azi Kerci).

Colonia și metropola
În colonie se vorbea dialectul metropolei și se cinsteau aceiași zei; uneori metropola numea magistrații principali. Cu timpul legăturile slăbeau, iar colonia devenea practic independentă. Adesea, coloniile puteau ajunge mai bogate și mai puternice decât metropola.

Coloniile din apropierea noastră
Pe coasta de vest și nord-vest a Mării Negre, cel mai important oraș grecesc a fost Histria (cca 657 î.H.). Tyras, pe Nistru, putea controla navigația și comerțul pe râu. Drahme din Histria s-au găsit între Prut și Nistru, la Costești și Horodiște, iar monede din Tyras la Butuceni și Trebujeni, în raionul Orhei. Geto-dacii le dădeau grecilor grâu, pește, piei, miere, ceară, lemn și metale și primeau ceramică de lux, ulei de măsline, vin, podoabe și arme.

Consecințele
După manual:

lumea elenă și-a lărgit mult aria, cu urmări bune atât pentru greci, cât și pentru localnici;
noile colonii au ajutat adesea la încheierea conflictelor interne din metropole;
băștinașii au primit un impuls spre un nou tip de civilizație.

Florian Olteanu, într-un fragment din „Marea colonizare greacă” citat în manual, arată câștigurile lumii grecești: s-au dezvoltat agricultura, meșteșugurile și comerțul, au apărut orașe noi, coloniile au devenit surse de materii prime și piețe pentru mărfurile grecești, iar demosul s-a întărit. Influențele culturale și religioase, adaugă el, au fost reciproce.

Pentru legăturile economice cu localnicii, de care erau interesați și aristocrații, și săracii, manualul îi atribuie Marii colonizări un „caracter progresist”.

Colonizarea greacă: cauze, etape, direcții, colonii, consecințe

Ce cere programa

Ce trebuie să știi

Hărți

Video

Restul temei e în abonament

Surse

Cine răspunde de pagină