Ce cere programa
Programa de BAC include tema „Constituirea Țării Românești” în epoca medievală. Printre noțiunile epocii ea numește „descălecat”, vasalitate, vlah și voievodat. Cerința de a numi domnul Țării Românești precizat în sursă e doar un exemplu general de sarcină cu text (la distingerea faptului de opinie). Manualele MEC diferă în câteva amănunte; unde se întâmplă asta, e trecut ce scrie fiecare.
Premisele
Manualul clasei a VI-a numără printre premise pericolul tătaro-mongol și vecinătatea Regatului Ungar. Tot el așază întemeierea Țării Românești între a doua jumătate a secolului al XIII-lea și prima jumătate a celui de-al XIV-lea; după manualul clasei a X-a, formarea statelor românești se încheie în secolele XIII–XIV.
Sudul Carpaților în 1247
Invazia mongolă din 1241–1242 a amenințat și Ungaria. În 1247 ungurii au așezat în Banat și Oltenia Ordinul militar al Ioaniților. Manualul clasei a VI-a leagă de același an Diploma Ioaniților, document care arată ce formațiuni existau între Carpați și Dunăre:
- Ioan conducea un cnezat în sudul Olteniei;
- Farcaș, tot un cnezat, în nord-estul Olteniei;
- Litovoi era voievod pe valea Jiului;
- Seneslau era voievod în Muntenia, pe Argeș.
Manualul clasei a X-a le socotește vasale regalității maghiare. Diploma dăruiește ordinului țara Severinului și cnezatele lui Ioan și Farcaș, până la Olt.
Etapele întemeierii
- 1)Litovoi. În 1272–1275 un urmaș al lui Litovoi, cu același nume (manualele îl numesc mai departe tot Litovoi), a refuzat în nordul Olteniei suzeranitatea maghiară. După manualul clasei a X-a, regele Ladislau al IV-lea a trimis o expediție la sud de munți, Litovoi a fost ucis, iar fratele său Bărbat și-a răscumpărat libertatea și a acceptat suzeranitatea Ungariei; manualul clasei a VI-a datează lupta în 1277. Tot după cel al clasei a X-a, s-a reușit unificarea, nu și independența.
- 2)Țara Făgărașului și descălecatul. Regele Andrei al III-lea a desființat autonomia Făgărașului: în 1290 după manualul clasei a VI-a, în 1291 după cel al clasei a X-a. Tradiția leagă de acest moment trecerea munților de către Negru Vodă (după manualul clasei a VI-a, împreună cu românii din Transilvania), care s-ar fi așezat, ar fi „descălecat”, la Câmpulung. Cronicarii numesc întemeierea Țării Românești (și a Moldovei) descălecat. Manualul clasei a X-a notează că istoriografia modernă a criticat descălecatul, subliniind rolul factorului extern, și că identitatea reală a lui Negru Vodă nu se cunoaște.
- 3)Basarab I. În manualul clasei a VI-a, a treia etapă ține de Basarab I (1310–1352), care poartă titlul „mare voievod”: ceilalți voievozi îi recunoșteau întâietatea. După manualul clasei a X-a, Basarab, fiul lui Tihomir și nepotul lui Seneslau, a profitat de criza dinastică din Ungaria, a unit voievodatele și a creat o autonomie.
Statul lui Basarab
După manualul clasei a VI-a, un document din 1324 îl numește „voievodul nostru transalpin”: regalitatea maghiară recunoștea noul stat, iar Basarab accepta suzeranitatea Ungariei. Același manual face din Argeș capitala și centrul politic și bisericesc; după cel al clasei a X-a, Câmpulung a fost cea dintâi reședință de scaun. Teritoriul cuprindea, după manualul clasei a VI-a, Muntenia, Oltenia, Banatul de Severin și „Basarabia”, adică ținutul din nordul gurilor Dunării.
Posada, 1330
După manualul clasei a VI-a, extinderea spre Banatul de Severin și creșterea puterii lui Basarab au dus la conflictul cu Ungaria; comentariul ediției din 1937 a Cronicii pictate notează însă că adevărata cauză a războiului nu se cunoaște. Regele Carol Robert de Anjou, sub care, după manualul clasei a X-a, s-a refăcut unitatea Regatului Ungar, a pornit în 1330 o campanie sub pretextul pedepsirii vasalului. Cronica pictată de la Viena îl numește pe Basarab „Bazarad Woyuode Vlachorum”, adică voievodul valahilor. Basarab a propus o despăgubire de 7000 de mărci de argint (în latină, VII milibus marcarum argenti); răspunsul regelui, notat de aceeași cronică: Basarab e „păstorul oilor mele” („Ipse est pastor ouium mearum”), pe care îl va scoate din ascunzători, trăgându-l de barbă. Regele n-a primit pacea și a înaintat spre Curtea de Argeș; românii au pustiit locurile pe unde trecea oastea (tactica pământului pârjolit), iar el a hotărât să se întoarcă. La Posada, 9–12 noiembrie 1330, românii au câștigat bătălia. După manualul clasei a VI-a, victoria a adus independența și a încheiat formarea statului. Locul exact e discutat: după comentariul din 1937, la Posada (între Rucăr și Bran) sau pe Valea Oltului.
După același manual, Basarab I a pus bazele dinastiei Basarabilor și a ctitorit biserici domnești la Câmpulung, unde a fost înmormântat, și la Curtea de Argeș.
După Basarab
- Nicolae Alexandru (1352–1364) a înființat în 1359 Mitropolia Țării Românești, cu scaunul la Curtea de Argeș.
- Vladislav Vlaicu (1364–1377): vasal al coroanei maghiare, cu domeniile Amlaș, Făgăraș, Severin (1366); în 1365 a emis monedă de argint purtând numele și stema țării.
- Radu I (1377–1384) și Dan I (1384–1386) au continuat, după același manual, consolidarea statului.
Manualul clasei a X-a așază recunoașterea statului de către regalitatea maghiară în vremea lui Nicolae Alexandru și a lui Vlaicu, deci mai târziu decât documentul din 1324, pe care manualul clasei a VI-a îl citește ca recunoaștere.