Ce cere programa
Programa de BAC pune tema „Premisele constituirii statelor medievale. Formarea statului în Transilvania” doar pentru profilurile umanist și arte. Printre noțiunile epocii medievale din program e și „voievodat”.
Premisele
Statele medievale românești s-au născut din mai mulți factori: nevoia de a apăra averea strânsă de diferitele categorii sociale și de a le reglementa relațiile, apărarea drumurilor comerciale și a centrelor de comerț intern, pericolul tătaro-mongol și vecinătatea Regatului Ungar. Uniunea mai multor obști sătești a dat naștere, începând cu secolul IX, unor mici formațiuni politice — cnezate și voievodate —, devenite temelia viitoarelor Transilvania, Țara Românească, Țara Moldovei și Dobrogea. Întemeierea lor a trecut prin mai multe etape: unificare teritorială, formarea structurilor sociale și a instituțiilor centrale, apoi independență recunoscută de vecini. În secolele VIII-IX, pe măsură ce presiunea popoarelor migratoare a scăzut, au apărut condiții bune pentru formațiuni prestatale mai mari: voievodate, țări, bănate, jupânate, asemănătoare ducatelor occidentale.
Cele trei voievodate din Transilvania
În 896, când ungurii s-au așezat în Panonia, în Transilvania existau, după cronica anonimă ungară Gesta Hungarorum, trei voievodate: al lui Menumorut, în Crișana, între Tisa, Someș și Mureș, cu reședința la cetatea Bihor; al lui Glad, în Banat, între Dunăre și Mureș, cu reședința la Cuvin; al lui Gelu, în spațiul intracarpatic, cu reședința la Dăbâca, lângă Cluj. Aveau tradiții vechi de cârmuire și o organizare militară puternică - cavalerie, arcași, cetăți -, care le-a permis să reziste incursiunilor maghiare: deși ungurii au câștigat mai multe lupte, n-au reușit să le integreze în regatul lor.
De la trei voievodate la două
La începutul secolului XI existau deja voievodatul lui Ahtum, în Crișana, cu centrul la Morisena, și cel al lui Gyula, în spațiul intracarpatic, cu centrul la Alba Iulia; în confruntarea cu maghiarii, Gyula a fost învins și luat prizonier, iar voievodatul lui, ocupat. Izvorul Viața Sfântului Gerard, din secolul XII, pune lucrurile puțin altfel: spune că peste un secol de la 896 rămăseseră două voievodate - al lui Ahtum, pe fostul teritoriu al lui Glad și parțial al lui Menumorut, și al lui Gyula, care cuprindea teritoriul lui Gelu -, semn al unui proces de unire teritorial-politică a spațiului locuit de români.
Formarea voievodatului autonom
Din anul 1000, sub regele Ștefan I al Ungariei (1000-1038), ungurii, trecuți la creștinism și sprijiniți de papalitate, au devenit tot mai activi spre Transilvania. În secolele XII-XIII regii maghiari au instalat vremelnic comitate regale și episcopate catolice, oprind unificarea formațiunilor românești și înlocuind-o cu un voievodat autonom, supus coroanei ungare. Ca să-și asigure sprijin etnic și social pe teritoriile cucerite, au colonizat sași și secui, care au dat un impuls vieții urbane: ei au întemeiat orașele Sibiu, Brașov și Mediaș. Documentele atestă, în 1111, un principe Mercurius, numit de rege voievod al Transilvaniei (manualul de clasa a VI-a pune mențiunea lui între 1111 și 1113); în 1176 e atestat Leustachius, tot cu titlul de voievod. Revenirea la titlul românesc arată că acolo trăia o populație românească numeroasă, păstrătoare a tradițiilor: din toate regiunile cucerite de unguri, numai Transilvania a păstrat pentru instituția centrală numele de voievodat. Cucerirea s-a încheiat în secolul XIII; până în 1541, Transilvania a rămas un voievodat autonom în Regatul Ungar, condus de un voievod numit de rege. Populația românească, majoritară acolo, și-a păstrat vechile forme de organizare - voievodate și cnezate, numite și „țările românești” - mai ales la margini: Țara Făgărașului, Țara Hațegului, Țara Maramureșului.
Termeni
- Voievod: inițial comandant militar, pe locul doi în ierarhie, imediat sub rege sau principe; titlul domnilor Moldovei și Țării Românești și al conducătorului Transilvaniei, până în 1541.
- Secui: populație maghiarizată, din amestecul unor neamuri turcice; au populat Panonia înaintea ungurilor.
- Sași: coloniști germani aduși de regii unguri în Transilvania.