Istoria românilor și universală, BAC · Epoca antică

Imperiul lui Alexandru Macedon și elenismul

Imperiul lui Alexandru Macedon și epoca elenistică sunt o temă a programei de BAC la istorie. Aici ai campaniile, anii, diadohii și trăsăturile elenismului, cu trimitere la manualul de clasa a X-a.

Ce cere programa
Ce trebuie să știi
Hărți
Video
Cartonașe
Testul temei
La examen
Surse
Încă 3 părți — în abonament

Ce cere programa

Imperiul lui Alexandru Macedon. Elenismul

Programa de examen, PDF, pagina 4

Ce trebuie să știi

Ce cere programa
Programa de BAC numește tema „Imperiul lui Alexandru Macedon. Elenismul”, îl trece pe Alexandru Macedon printre personalitățile epocii antice și elenismul printre noțiunile ei. Ca exemplu de sarcină, programa cere o consecință culturală a războaielor macedoniene.

Macedonia înainte de Alexandru
Macedonia era un regat din nordul Greciei antice. La început grecii îi socoteau pe macedoneni „barbari”, iar macedonenii se considerau ei înșiși greci.

Filip al II-lea a devenit rege în 359 î.H. A reorganizat armata, a creat o flotă, a luat mercenari și a pus inginerii să facă berbeci și catapulte.
După istoricul François Chamoux, citat în manual, forța armatei era falanga, ai cărei luptători purtau lănci de 5–7 metri, numite sarise.
În august 338 î.H., la Cheroneea, falanga lui Filip și a fiului său Alexandru a zdrobit orașele grecești.
În 336 î.H. Filip a fost ucis, iar regele a devenit Alexandru, la 20 de ani.

Tânărul rege
Alexandru s-a născut în 356 î.H. Educația lui a fost condusă de filosoful Aristotel. Ajuns rege, a înăbușit răscoalele polisurilor grecești, iar Teba a fost distrusă în 335 î.H.

Campaniile în Asia
În primăvara lui 334 î.H. Alexandru a trecut cu armata în Asia. Perșii regelui Darius al III-lea au fost învinși întâi la râul Granicus, în mai 334 î.H.

Anul	Locul	Ce s-a întâmplat
334 î.H.	râul Granicus	prima victorie asupra armatei persane
333 î.H., noiembrie	Issos	Darius fuge de pe câmpul de luptă
332–331 î.H.	Egipt	intrare fără luptă; Alexandru e proclamat faraon și întemeiază Alexandria
331 î.H.	Gaugamela (Arbela)	bătălia care decide soarta Imperiului Persan
anul următor	Persepolis	capitala persană este cucerită
327 î.H.	India	Alexandru înaintează spre est
anul următor	râul Hydaspes	regele indian Porus este învins

Între Issos și Egipt au fost cucerite Siria și Fenicia, iar după Gaugamela Babilonul s-a predat. Manualul socotește Imperiul Persan cucerit în 330 î.H. Alexandria din Egipt a rămas cea mai cunoscută dintre cele 70 de orașe cărora Alexandru le-a dat numele lui. Soldații, obosiți de războaie, s-au răsculat de mai multe ori, iar Macedonia și polisurile nu primeau ca civilizația persană să intre în imperiu.

Politica de fuziune
Alexandru a sprijinit căsătoriile dintre greci și orientali și a lăsat popoarelor cucerite obiceiurile, cultura și religia. A preluat și obiceiuri ale celor cuceriți: în Egipt și-a luat titlul de faraon, apoi pe cel de zeu, iar la Babilon se îmbrăca în straie persane. Manualul vede în imperiul lui prima sinteză dintre lumea mediteraneeană și cea orientală, ținută laolaltă de personalitatea regelui și de armată.

Moartea lui Alexandru și diadohii
Alexandru a murit în 323 î.H., la Babilon, bolnav, la 33 de ani, fără să-și fi numit un urmaș. Imperiul a fost împărțit între generalii lui, diadohii („succesorii”), care, după manual, s-au luptat pentru putere peste 40 de ani; urmașii lor se numesc epigoni.

În 281 î.H. existau patru state elenistice principale: Macedonia, Siria, Egiptul și Anatolia.
Printre dinastiile acestor regate erau Ptolemeii, Seleucizii și Atalizii.
Ptolemeu I Soter, prieten al lui Alexandru, a cucerit Egiptul și a întemeiat dinastia care îi poartă numele.
Philetaerus a întemeiat în 283 î.H., după manual, regatul Atalizilor din Pergam.

Elenismul

Definiția manualului: civilizație care îmbină obiceiurile și tradițiile grecești cu cele orientale, apărută după crearea Imperiului Macedonean.
Cuceririle lui Alexandru au deschis epoca elenistică. După istoricul Ovidiu Drimba, citat în manual, ea ține de la moartea lui Alexandru, în 323 î.H., până la moartea Cleopatrei, ultima regină a Egiptului elenistic, în 30 î.H. Glosarul manualului spune „până la sfârșitul secolului I î.H.”.
Epoca se încheie odată cu cucerirea Egiptului de către romani; Grecia însăși ajunsese sub stăpânirea Romei încă din 146 î.H.
Folosirea cuvântului „elenism” pentru cultura greacă de la cuceririle lui Alexandru până la sfârșitul lumii antice a fost introdusă de istoricul german J. G. Droysen, în 1836.

Trăsăturile lumii elenistice

În locul polisurilor mici apar state întinse și populate, iar centrul lumii grecești se mută spre Egipt și Asia Mică (după Drimba).
Arta greacă ajunge, tot după Drimba, din Sicilia până în India și de la Marea Neagră până în Egipt.
Manualul însuși vede în civilizația elenistică un amestec al culturii grecești cu cea din Orientul Mijlociu.
Vechile dialecte grecești sunt înlocuite treptat de koiné, limba comună a grecilor.
După istoricul Frank Welsh, citat în manual, Alexandria are o populație amestecată, de fenicieni, egipteni, greci, evrei, care vorbesc între ei grecește. Ptolemeu I a întemeiat aici Museionul, cu Marea Bibliotecă, și Serapeionul, iar Farul, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, este construcția fiului său.

Termeni

Falangă: formația de luptă a armatei macedonene, cu luptători înarmați cu lănci lungi (sarise).
Diadohi: generalii care și-au împărțit imperiul lui Alexandru; epigoni: urmașii lor.
Elenism: civilizația greco-orientală născută din cuceririle lui Alexandru și perioada ei, 323–30 î.H.
Koiné: limba greacă comună a lumii elenistice.

Imperiul lui Alexandru Macedon și elenismul

Ce cere programa

Ce trebuie să știi

Hărți

Video

Restul temei e în abonament

Surse

Cine răspunde de pagină