Ce cere programa
Tema este pentru toate profilurile. Din listele programei pentru epoca antică, temei îi corespund noțiunile provincie romană și romanizare și personalitățile Decebal și Traian. Unul dintre exemplele ei de sarcini: să arăți legătura de cauză-efect dintre politica expansionistă a Romei și formarea provinciei Dacia.
De ce a pornit Traian războiul
Pacea din 89 îl făcuse pe Decebal rex amicus populi Romani: primea ingineri romani, ajutor militar și 8 milioane de sesterți pe an. Cauzele conflictului, după manual:
- economice: aurul, argintul și fierul munților, pământurile roditoare și pădurile Daciei puteau scoate Italia din criză;
- civilizația dacică dezvoltată stătea în calea Romei, iar Decebal putea strânge o mare coaliție antiromană;
- interesul geostrategic: apărarea Romei de atacurile barbarilor.
Cassius Dio adaugă că lui Traian nu-i convenea suma plătită anual dacilor și că vedea crescând puterea și trufia lor. Marcus Ulpius Traianus, împărat între 98 și 117, a hotărât cucerirea Daciei.
Primul război (101–102)
- În mai–iunie 101 Traian conduce el însuși oastea: trece Dunărea din Moesia Superior și înaintează prin Banat spre Sarmizegetusa.
- Învinge la Tapae (101), apoi iernează în Țara Hațegului. Era a doua victorie romană în acel loc: prima, a generalului Tettius Iulianus, venise înainte de pacea din 89.
- În iarna 101–102 Decebal, aliat cu sarmații, roxolanii și bastarnii, lovește garnizoanele romane din Dobrogea și Moesia Inferior.
- La Adamclisi (102) Traian, ajutat și de veterani, îi înfrânge pe daci și pe aliați; mai târziu, pe locul bătăliei a fost ridicat Tropaeum Traiani.
Decebal cere pace și primește condițiile lui Traian: Țara Hațegului, Banatul, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei și sud-estul Transilvaniei rămân ocupate; armele, mașinile de război și meșterii primiți în 89 se întorc la Roma, iar zidurile cetăților se dărâmă; Decebal nu mai primește fugari, renunță la politica externă și are aceiași prieteni și dușmani ca Roma.
Între războaie
Din porunca lui Traian, Apolodor din Damasc ridică, în mai puțin de doi ani, un pod de piatră care lega malurile Dunării, de la Drobeta la Pontes, lung de 1134 m și lat de 14,5 m. Decebal își reface oastea, păstrează zidurile cetăților și îi atacă pe iazigi, aliații Romei. Cassius Dio relatează că lui Traian i se raporta că Decebal încălca tratatul în multe privințe. Senatul îl declară dușman al Romei.
Al doilea război (105–106)
Vara lui 105: armata trece podul și intră în Dacia pe cinci direcții. Romanii iau una după alta fortărețele Costești, Blidaru și Piatra Roșie și închid inelul în jurul capitalei, Sarmizegetusa Regia. Dacii resping primul asalt, dar romanii distrug conductele de apă și capitala cade. Decebal fuge, este urmărit și se sinucide, ca să nu fie dus la Roma în lanțuri de aur. În vara lui 106 cad ultimele focare de rezistență. Din august același an, o diplomă militară de la Porolissum arată Dacia deja ca provincie romană.
Urmările
Victoria e celebrată prin Tropaeum Traiani, în sudul Dobrogei, și prin Columna lui Traian, opera lui Apolodor la Roma, inaugurată pe 12 mai 113. Manualul vorbește de 135 de zile de sărbătoare decretate de Traian, iar Cassius Dio, de spectacole date timp de 123 de zile. Tot după manual, aurul și argintul scoase din Dacia valorau pentru Roma 700 de milioane de dinari pe an. Cassius Dio notează că Traian a întemeiat orașe în Dacia, iar Eutropius, că a adus o mulțime de oameni din toată lumea romană, fiindcă războiul lung secătuise țara de locuitori.
Provincia Dacia
Provincie imperială, subordonată direct împăratului, condusă de un guvernator cu titlul legatus augusti. După manual, a fost împărțită în Dacia Superior, Dacia Inferior și Dacia Malvensis. Encyclopaedia Britannica, într-o ediție veche, descrie două etape: sub Hadrian, Dacia Superior și Dacia Inferior; sub Marcus Aurelius, trei Dacii – Porolissensis, Apulensis și Malvensis, numele folosite și pe harta manualului.
Romanizarea
Prin romanizare, popoarele cucerite de Roma și-au însușit treptat, de-a lungul mai multor generații, administrația, instituțiile, limba latină, felul de a trăi și cultura romanilor; statul roman a condus și a sprijinit acest proces. Condițiile ei: teritoriul rămâne în imperiu două-trei generații, asimilarea e pașnică, iar civilizația locală e deschisă la împrumuturi. Factorii ei, după manual: administrația, armata, coloniștii, veteranii, urbanizarea, economia, legislația, viața religioasă și culturală.
- Legiunile aduc latina și dreptul roman; veteranii, după 25 de ani de serviciu, rămân în provincie și întemeiază familii mixte.
- În provincie își avea garnizoana permanentă Legiunea a XIII-a Gemina, alături de numeroase trupe auxiliare.
- Dreptul de proprietate, impozitele și serviciul militar îi leagă pe localnici de imperiu; legile sunt scrise în latină.
- Lucrează în același sens orașele cu forum, temple și terme, cultul zeilor romani și creștinismul.
| Etapa | Perioada |
|---|
| preliminară | sec. II î.H. – 106 |
| activă | 106–275 |
| post-romană | 275 – sec. V |
Aculturația înseamnă că geto-dacii și-au însușit multe elemente ale culturii romane: mineritul, construcția podurilor și apeductelor, administrația, urbanizarea.
După retragerea aureliană
După manual, retragerea din 275 nu a oprit romanizarea. Tot manualul aduce dovezi ale continuității dacice, adică ale prezenței dacilor sub romani și după ei:
- arheologice: așezările de la Capidava și Șura Mică, cimitirele de la Locusteni și Enisala;
- epigrafice: Cohors I Ulpia Dacorum în Siria și Cohors I Aelia Dacorum în Britannia;
- toponimele Drobeta și Porolissum și hidronimele Maris, Alutus și Samus, folosite de romani.
