Ce cere programa
Tema „Organizarea socială la geto-daci” face parte din epoca antică a programei de BAC și poartă asterisc: o au în program doar profilurile umanist și arte. Printre noțiunile epocii antice, programa trece geto-daci, stat și sclavie; toate trei sunt explicate la sfârșit, la „Termeni”.
Imaginea de ansamblu
Manualul de clasa a X-a descrie o societate patriarhală, în care întâietatea o avea un grup privilegiat, al războinicilor și al preoților. Cu timpul s-au conturat două grupuri mari: nobilii, care aveau libertăți personale, și producătorii liberi, adică agricultorii, crescătorii de vite și meșteșugarii.
Regele
- Stătea în vârful ierarhiei și conducea triburile Daciei din Sarmizegetusa.
- Nu se știe dacă tronul se moștenea.
- Puținele izvoare arată, după manual, o democrație militară: regele era unul dintre comandanții oștii.
- Manualul notează că pe vremea lui Deceneu regele a fost și mare preot. O altă lecție a manualului arată cum: Deceneu, marele preot care îl ajutase pe Burebista, a preluat după acesta el însuși conducerea în zona Munților Orăștiei și a dus mai departe reformele, până la moartea sa, în 27 î.H.
Preoții
Erau printre cei mai influenți oameni; templele în care slujeau se aflau în cetăți sau lângă ele. În unele perioade, preoții și regalitatea au fost atât de strâns legați, încât statul a căpătat un caracter teocratic; manualul numește teocratic statul condus de Deceneu. Despre îndatoririle preoților se știe puțin. Urmașul lui Deceneu, Comosicus, era socotit, după Iordanes, rege și mare preot și judeca poporul. Manualul redă aici „ca judecător suprem”; traducerea engleză a lui Iordanes spune doar că judeca poporul „cu cea mai mare dreptate”. După manual, romanii au înfățișat pe Columna lui Traian, în peste 160 de scene, daci din diferite pături sociale.
Nobilii: tarabostes, sau pileati
- Al doilea nume vine de la pileus, căciula care era semnul lor.
- Manualul spune că nu există izvoare care să descrie nobilimea. Cercetătorii cred că din ea făceau parte războinicii de bază ai oștii, stăpâni de cetăți sau de turnuri-locuință, unde își pregăteau trupele.
- Aveau sarcini administrative și judecătorești, strângeau taxe și conduceau munca pe domeniile lor. Între ei pot să fi existat trepte, după avere, vârstă, rudenie cu regele și experiență militară.
- Cei mai de seamă luau probabil parte la consiliile regelui; Consiliul principilor creat de Burebista a fost, după manual, alcătuit probabil din tarabostes.
- Glosarul manualului adaugă: aveau posturi în consiliul regal, în comanda armatei și în administrație, iar regele era ales dintre ei; aveau turme și herghelii, erau interesați de negoțul cu străinii și, probabil, aveau sclavi.
- Manualul pomenește un complot împotriva lui Burebista (sec. I î.H.) și trecerea unei părți a nobililor de partea romanilor în războaiele cu Traian, când l-au trădat pe Decebal.
Oamenii liberi: comati, sau capillati
- Purtau plete și umblau cu capul descoperit; capillati („cei cu părul lung”) este termenul roman.
- Erau majoritatea populației (ediția rusă a manualului spune doar „grupul social principal”). Se crede că nu aveau voie să poarte căciulă.
- Trăiau în sate, lucrau pământul și practicau meșteșuguri; unii erau, probabil, mici negustori, în regat și la sud de Dunăre.
- La război dădeau o parte din oaste, dar cât de mare era această parte nu se știe.
Robii
Cele două ediții ale manualului nu spun același lucru despre începuturi. Ediția română: după istorici, la început geto-dacii n-au avut robi, iar sclavia a ajuns la ei încă din sec. VIII î.H., prin legăturile cu grecii și romanii. Ediția rusă: «изначально существовали рабы» („la început existau robi”), iar în locul secolului VIII scrie doar «еще до нашей эры» („încă înainte de era noastră”). Data diferă de la o ediție la alta, așa că nu e una de reținut. Amândouă spun însă că sclavia a venit prin legăturile cu grecii și romanii, că era casnică și mult mai restrânsă decât în lumea mediteraneeană. Robii proveneau mai ales din conflictele dintre triburile dacice. Pe unii îi vindeau spre sud, peste Dunăre, unde deveneau luptători în arene, vâslași pe corăbii sau lucrau în mine. Autorii antici pomenesc la Roma mulți gladiatori de origine tracică, printre ei Spartacus.
Femeile
Aveau un rol aparte: făceau hainele, de la țesut până la croit și cusut, le împodobeau cu broderii și cunoșteau plantele de leac. Una dintre divinitățile dacilor, Bendida, apare în izvoare cu chip de femeie. Femeile bogate purtau bijuterii scumpe, cele sărace podoabe simple.
Ce spun autorii antici
- Iordanes scrie despre „goți”, pe care îi socotește același popor cu geții; pasajele de mai jos sunt, la el, despre goți. El trimite la un autor pe nume Dio, care scrisese în greacă o lucrare numită Getica (altă carte decât Istoria romană a lui Dio Cassius, citată mai jos).
- După acest Dio, nobilii, din rândul cărora erau numiți regii și preoții, s-au numit întâi tarabostesei, apoi pilleati.
- Tot Iordanes povestește că Deceneu (la el, Dicineus) i-a ales pe cei mai nobili și mai înțelepți, i-a făcut preoți și i-a numit pilleati, iar restului poporului i-a spus capillati.
- Dio Cassius notează că Decebal i-a trimis lui Traian ca soli nu oameni cu plete, ca înainte, ci pe cei mai de seamă dintre purtătorii de căciulă.
Pe scurt
| Grupul | Alt nume | Ce făceau |
|---|
| regele | — | conducea oastea și statul, uneori și cultul |
| preoții | — | slujeau la temple |
| tarabostes | pileati | oaste, administrație, judecată, taxe |
| comati | capillati | agricultură, meșteșuguri, o parte din oaste |
| robii | — | munci casnice |
Termeni
- Geto-daci: după glosarul manualului, triburile tracice de la nord de Balcani, pe care Herodot i-a numit „cei mai viteji și mai drepți dintre traci”.
- Stat: în glosarul manualului, cea mai înaltă formă în care se organizează o comunitate.
- Democrație militară: așa numește manualul conducerea în care regele era unul dintre comandanții oștii.
- Caracter teocratic: unirea deplină dintre preoți și regalitate, ca în statul lui Deceneu.
- Sclav (rob): om care nu avea niciun drept și era al stăpânului său cu totul, muncind pentru el.
