Ce cere programa
Programa de BAC trece tema „Războiul de pe Nistru” în epoca contemporană, imediat după tema despre proclamarea suveranității și independenței Republicii Moldova. Manualul de clasa a XII-a o tratează sub titlul „Războiul pentru Apărarea Independenței și Integrității Teritoriale ale Republicii Moldova”.
Cum îl prezintă manualul și istoriografia
În definiția manualului, părțile războiului au fost Republica Moldova, de o parte, și Federația Rusă, care sprijinea republica proclamată la Tiraspol la 2 septembrie 1990, de cealaltă. Manualul vede în el lupta Republicii Moldova pentru independența și teritoriul ei, iar în acțiunile Rusiei, în cuvintele autorilor, interese „imperialiste și geostrategice”.
Aprecierile istoricilor diferă după locul în care au fost publicate studiile, cum arată un fragment din culegerea de documente a lui Anatol Țăranu și Mihai Gribincea, reprodus în manual:
- autorii din regiunea separatistă și din Rusia numesc evenimentele din 1992 o „agresiune” a Republicii Moldova;
- numeroși autori le văd ca pe un război dus de Rusia pentru a-și păstra pozițiile geopolitice;
- studiile apărute în Occident iau o poziție de mijloc și împart vina între elitele politice de la Chișinău și de la Tiraspol.
Rădăcinile și anul 1990
Manualul vede conflictul ca pe o reacție la declinul și destrămarea URSS, dar și ca pe urmarea a două decizii ale regimului sovietic: crearea RASSM în 1924 și formarea RSS Moldovenești în 1940. În 1990 au fost proclamate două entități separatiste: la 19 august, la Comrat, „republica sovietică socialistă găgăuză”, iar la 2 septembrie, la Tiraspol, „republica sovietică socialistă moldovenească nistreană”. Manualul notează că la 2 noiembrie 1990 forțele separatiste au acționat violent la Dubăsari împotriva organelor puterii de stat.
Escaladarea din 1991
- 6 septembrie 1991: Sovietul Suprem de la Tiraspol trece sub jurisdicția sa instituțiile și întreprinderile din regiune, în afară de unitățile militare sovietice.
- 14 noiembrie 1991: printr-un decret, Republica Moldova declară proprietatea unităților militare sovietice de pe teritoriul ei proprietate a Moldovei.
- 3 decembrie 1991: după manual, Armata a 14-a rusă ocupă Grigoriopol, Dubăsari, Slobozia, Tiraspol și Râbnița.
Manualul mai scrie că autoritățile Moldovei l-au arestat pe liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, și l-au eliberat după ce Tiraspolul a amenințat cu oprirea livrărilor de gaze și electricitate. Manualul nu dă data arestării.
Luptele din 1992
Manualul socotește drept început al războiului atacul gardiștilor și al cazacilor asupra secției raionale de poliție Dubăsari, în noaptea de 1 spre 2 martie 1992. În câteva zile, luptele au cuprins satele Coșnița, Cocieri, Pohrebea, Doroțcaia și altele. În primăvară, forțele de la Tiraspol au primit întăriri de cazaci și voluntari din alte părți ale fostei URSS, în timp ce armata Republicii Moldova abia se forma. La 20 iunie 1992, două regimente ale armatei Republicii Moldova au intrat în Bender (Tighina); a doua zi s-au retras cu pierderi. Manualul scrie că de partea separatiștilor au stat Armata a 14-a, precum și televiziunea și presa din Rusia.
Încetarea focului: 21 iulie 1992
La Moscova, președinții Mircea Snegur și Boris Elțin au semnat convenția despre reglementarea pașnică a conflictului armat. Ea prevedea:
- încetarea completă a focului și retragerea forțelor, ca între părți să apară o zonă de securitate;
- o Comisie de control unificată a celor trei părți, cu sediul la Bender;
- neutralitatea Armatei a 14-a; statutul ei și termenele retragerii urmau să fie negociate între Rusia și Republica Moldova.
Urmările, după manual
- Între 2 martie și 21 iulie 1992 au murit circa 1 000 de oameni de ambele părți, dintre care 320 de partea Moldovei.
- Republica Moldova a pierdut controlul asupra unei șesimi din teritoriu și a 16% din populație.
- Producția industrială a scăzut cu 36%, iar cea de energie electrică cu 87,5%.
- În 1996 „constituția” adoptată la Tiraspol a proclamat regiunea „stat independent și suveran”.
Încercări de soluționare
| Data | Ce s-a hotărât |
|---|
| mai 1997 | Memorandumul de la Moscova (art. 11): relațiile părților se construiesc într-un stat comun, în frontierele RSS Moldovenești din ianuarie 1990 |
| noiembrie 1999 | Summitul OSCE de la Istanbul: Rusia se angajează să-și retragă trupele din Republica Moldova până la sfârșitul lui 2002 |
| 22 iulie 2005 | Legea despre statutul juridic special al localităților din stânga Nistrului: Transnistria, unitate teritorială autonomă, parte inalienabilă a Republicii Moldova |
Textul Memorandumului publicat de OSCE poartă data de 8 mai 1997, iar manualul scrie 9 mai 1997. „Planul Kozak”, propus de un consilier al președintelui rus, prevedea o federație moldovenească și a eșuat. Negocierile s-au purtat și în formatul „5+2”: Rusia, Ucraina, Republica Moldova, OSCE și regiunea transnistreană, cu SUA și UE ca observatori.
Termeni
- Secesiune: un grup se desprinde de statul din care a făcut parte, ca să formeze un stat nou sau să se alăture altuia.
- Autonomie: o parte a teritoriului unui stat își conduce singură treburile, prin instituții proprii.
- Zonă de securitate: spațiul dintre părțile în conflict creat prin convenția din 21 iulie 1992.
