Ce cere programa
Programa de BAC numește tema „URSS în perioada postbelică”. Între noțiunile epocii contemporane ea trece cultul personalității (aici, cultul lui Stalin) și noua mentalitate (în programa rusă „новое мышление”: noua gândire politică a lui Gorbaciov), iar între personalități pe I.V. Stalin și M.S. Gorbaciov.
Refacerea și ultimii ani ai lui Stalin (1945–1953)
- Războiul cu Germania a costat URSS circa 26–27 de milioane de oameni.
- Stalin a revenit la metodele anilor ’30: muncă ieftină, rechiziții cu forța, munca gratuită a deportaților.
- În 1950 industria producea cu 40% mai mult decât înainte de război, după manual mai ales datorită reparațiilor și contribuțiilor de război. Industria grea, lucrând mai ales pentru armată, creștea de trei ori mai repede decât bunurile de consum.
- În război se consolidase cultul lui Stalin: linia partidului punea victoria pe seama „geniului militar” al conducătorului.
- Odată cu Războiul Rece au pornit campaniile de „patriotism sovietic”, împotriva cosmopolitismului și de demascare a „dușmanilor poporului”. Au avut de suferit mai ales intelectualii și oamenii care trăiseră sub ocupația germană.
- În RSSM, după manual, foametea din 1946–1947 a fost organizată ca să grăbească colectivizarea; în vara lui 1949 au fost deportați chiaburii, iar în 1951 membrii minorităților religioase.
Hrușciov și „dezghețul” (1953–1964)
- Stalin a murit la 5 martie 1953. Puterea a luat-o Nikita Hrușciov, ales în septembrie 1953 prim-secretar al PCUS. După moartea lui Stalin, milioane de oameni au ieșit din Gulag, între ei mulți deportați din RSS Moldovenească.
- La 25 februarie 1956, într-o ședință secretă a Congresului al XX-lea al PCUS, Hrușciov a citit raportul „Cu privire la cultul personalității și consecințele sale”: a fost anunțată destalinizarea. Totuși, Hrușciov îl numea pe Stalin în continuare „un marxist-leninist devotat”.
- Tot în 1956 a reprimat sângeros revoluția din Ungaria. După manual, reformele lui au rămas în limitele sistemului construit de Stalin.
- În cultură a venit „dezghețul”, o liberalizare limitată: Aleksandr Soljenițân a descris lagărele de muncă.
- Știința: bomba cu hidrogen (1953), primul satelit artificial, Sputnik 1 (1957), și primul om în cosmos, Iuri Gagarin, la 12 aprilie 1961.
Brejnev și „stagnarea”
În 1964 Hrușciov a pierdut conducerea partidului (manualul scrie că a demisionat), iar Leonid Brejnev a devenit prim-secretar al PCUS. Plenara CC din septembrie 1965 a proclamat independența întreprinderilor industriale, sub primatul păstrat al ministerelor unionale; după manual, reforma doar ajusta sistemul. Din august 1968, după Primăvara de la Praga, regimul autoritar s-a întărit, iar propaganda îl proslăvea pe Brejnev. Manualul numește acești ani „stagnare” și leagă de problemele lor nerezolvate destrămarea de mai târziu a URSS.
Constituția din 7 octombrie 1977 numea PCUS forța conducătoare a societății sovietice (art. 6) și lăsa fiecărei republici unionale dreptul de a ieși liber din URSS (art. 72).
Gorbaciov: perestroika și glasnost (1985–1991)
- La 11 martie 1985 Mihail Gorbaciov a devenit secretar general al CC al PCUS. Noua politică a primit numele perestroika (restructurare): reformarea economiei și a societății.
- La Congresul al XXVII-lea al PCUS (1986) a criticat „epoca Brejnev” și războiul din Afganistan.
- Glasnost a adus libertatea cuvântului și a presei, fără cenzură; au fost eliberați mii de disidenți și deținuți politici.
- Au izbucnit problemele naționale (Karabahul de Munte, tătarii din Crimeea); independența au cerut-o întâi statele baltice. Între 1989 și 1991 URSS a fost în criză adâncă.
- Noua gândire politică, inițiată cu ministrul de externe Eduard Șevarnadze, nu mai privea politica externă prin ideologie și socotea neproductivă confruntarea cu SUA. Ultimele trupe sovietice au plecat din Afganistan la 15 februarie 1989.
- Legea din 14 martie 1990 a instituit postul de președinte al URSS și a rescris articolul 6: PCUS participa la politica statului alături de alte partide și organizații. La 15 martie 1990 Gorbaciov a fost ales președinte al URSS — primul și singurul.
După manual, reformele lui Gorbaciov au pus capăt Războiului Rece și monopolului PCUS și au dus la prăbușirea URSS.
Sfârșitul URSS
| Data | Ce s-a întâmplat |
|---|
| 19 august 1991 | puciul Comitetului de Stat pentru Starea de Urgență; Gorbaciov, arestat în Crimeea; Tratatul Uniunii nu mai e semnat |
| din august 1991 | după manual, republicile unionale își declară independența (cele baltice o ceruseră primele) |
| 8 decembrie 1991 | la Belovej, conducătorii Rusiei, Ucrainei și Belarusului constată sfârșitul URSS și formează CSI |
| 21 decembrie 1991 | Declarația de la Alma-Ata a 11 state, semnată pentru Republica Moldova de președintele M. Snegur |
| 25 decembrie 1991 | Gorbaciov demisionează din funcția de președinte |
| 26 decembrie 1991 | Sovietul Republicilor constată încetarea existenței URSS |
Manualul dă ca dată a sfârșitului URSS 31 decembrie 1991. Din fosta Uniune au rezultat 15 state independente.
Termeni
- Stalinism: regimul de putere personală absolută a lui Stalin, cu represiune excesivă, partid contopit cu statul și control asupra întregii societăți.
- Cosmopolitism: ideea că patria omului e lumea întreagă, cu admirație pentru tot ce e străin.
