Ce cere programa
Tema „Fenomenul Miracolului economic: Germania și Japonia” are asterisc în programă, deci la BAC ține doar de profilurile umanist și arte. Miracolul economic este una dintre noțiunile epocii contemporane din programă. Exemplele ei de sarcini cer să compari opiniile autorilor despre scopul SUA în Planul Marshall și să apreciezi, pe baza surselor, urmările acestui plan.
Termeni
- Miracol economic: numele dat avântului rapid al economiei în țări industriale precum Germania, Japonia și Italia după al Doilea Război Mondial. Manualul o plasează între anii ’50 și începutul anilor ’70.
- Boom: perioadă de avânt economic, cu producție și profituri în creștere și șomaj în scădere.
Fundalul: dolarul și Planul Marshall
- Conferința de la Bretton Woods (1944) a creat un sistem monetar care fixa cursurile valutare față de dolar, iar dolarul era legat de aur. Manualul vede în acest sistem și o unealtă a SUA pentru a-și lărgi influența economică și politică în lume.
- Secretarul de stat George Marshall a propus ajutorul pentru refacerea Europei într-un discurs la Universitatea Harvard, la 5 iunie 1947. Președintele Truman a semnat legea la 3 aprilie 1948.
- După manual, planul a adus țărilor occidentale 13 miliarde de dolari între 1948 și 1952. Marea Britanie a primit cel mai mult (3,176 mld.), Germania Occidentală 1,389 mld.
- Scopul SUA, în două lecturi. Manualul: refacerea economiilor și a democrațiilor europene, ca să reziste amenințării comuniste. Arhivele Naționale ale SUA adaugă și câștigul american: piețe pentru mărfurile SUA, parteneri comerciali de încredere și guverne democratice stabile în Europa de Vest.
- Până la începutul anilor ’50, Europa a revenit la producția de dinainte de război. Între 1948 și 1963, creșterea medie anuală a fost de 8% în RFG, 6% în Italia, 4,6% în Franța și 2,5% în Marea Britanie.
Germania: marca nouă și prețurile libere
La 20 iunie 1948, în zonele de ocupație occidentale a avut loc reforma monetară: din 21 iunie, marca germană (Deutsche Mark, împărțită în 100 de pfenigi) a înlocuit vechile Reichsmark și Rentenmark. Fiecare locuitor a putut schimba imediat 40 de mărci noi, iar încă 20 i-au fost plătite mai târziu. În același timp, Ludwig Erhard, directorul economic al Bizoniei, a anunțat ridicarea controlului asupra prețurilor la multe mărfuri; magazinele s-au umplut, adesea cu mărfuri ținute până atunci ascunse, iar piața neagră a dispărut aproape peste noapte. Manualul notează că reforma monetară și blocada Berlinului Occidental au contribuit la împărțirea Germaniei în RFG și RDG.
Germania: economia socială de piață
- Oamenii: cancelarul creștin-democrat Konrad Adenauer (1949–1963) și ministrul economiei Ludwig Erhard.
- Regula: statul nu dirijează direct economia, ci stabilește cadrul și regulile. Erhard compara statul cu arbitrul unui meci de fotbal, care nu joacă, ci veghează la respectarea regulilor.
- Politica socială a statului trebuia să împiedice sărăcirea oricărui grup; garanțiile sociale au fost fixate prin legi, în spiritul „statului bunăstării”.
- Mâna de lucru: emigranții veniți din Est și foștii prizonieri întorși din URSS au adus forță de muncă calificată și ieftină.
Germania: rezultatele
- Producția industrială a crescut cu 8,5% pe an în primii ani postbelici, iar PIB-ul cu circa 8% pe an în anii ’50.
- Șomajul a scăzut de la 10% în 1950 la 2% în 1970.
- Germania, aproape absentă din exportul mondial după război (1,4% în 1948), a ajuns să concureze cu SUA, iar marca germană a devenit una dintre monedele-cheie ale lumii.
- Creșterea a fost întreruptă doar de recesiunea din 1966–1967.
- Manualul mai numește un sistem bancar legat de producție și integrarea în Comunitatea Economică Europeană.
- Erhard, socotit arhitectul principal al miracolului, a devenit cancelar în 1963; mandatul i-a fost întrerupt în 1966.
Japonia: de la ruine la creștere
La sfârșitul războiului, Japonia avea orașele în ruine, aproape toată industria pierdută sub bombe și o agricultură care abia se mai ținea. Factorii creșterii, după manual:
- SUA au suspendat plata despăgubirilor de război și au dat ajutor; cursul yen–dolar a rămas stabil;
- comenzile militare din Războiul din Coreea (1950–1953) au relansat industria;
- populația era numeroasă (87 de milioane în 1953) și disciplinată;
- marile întreprinderi, organizate în carteluri, s-au restructurat repede; economiile și veniturile reinvestite dădeau circa 30% din investiții;
- cheltuielile militare relativ mici au lăsat bani pentru industrie și tehnologie;
- companiile japoneze au preluat și au comercializat tehnologii din alte țări, iar electronica a devenit cheia industrializării.
Japonia: cifrele
- Creșterea anuală: 8,6% în 1951–1955, peste 9,1% în 1955–1960.
- Din 1955 până la criza petrolului din 1973: în medie 9% pe an; în 1965–1970, 12% pe an.
- După manual, din 1970 Japonia a devenit a treia economie a lumii.
- În 1973 economia era de cinci ori mai mare decât în 1955, iar exporturile trecuseră de la jucării și haine ieftine la oțel, nave, automobile și televizoare.
- Companii: Toyota, Honda, Nissan la automobile; Sony, Panasonic, Sharp la electronice.
Kaisha
Studiul de caz din manual spune că kaisha, compania japoneză, a devenit pentru japonezi „a doua familie”: deciziile se iau prin consens, iar promovările se fac de obicei din interiorul firmei. În anii 1960, „made in Japan” a ajuns sinonim cu calitatea înaltă.
