Ce cere programa
Programa de BAC cere cunoașterea vieții economice din Evul Mediu și a felului în care au apărut și s-au dezvoltat orașele medievale, folosind și priceperea de a grupa informația din surse pe domenii: economic, social, politic, cultural.
Clima și agricultura timpurie
Vremea influența direct recoltele: între anii 300 î.H. și 400 d.H. clima s-a răcit, iar între 750 și 1215 temperaturile au crescut și precipitațiile au scăzut. În Evul Mediu timpuriu (secolele V–X) uneltele erau rudimentare: boii trăgeau un plug fără roți, cu brăzdar din lemn, iar singura rotație de culturi cunoscută era cea bienală.
Revoluția agrară
Din secolul XI (pe alocuri din secolul IX) apar inovații care schimbă agricultura: asolamentul trienal, cu două recolte pe an; plugul cu brăzdar de fier, roți și cormană, care ară adânc și ajută la desțelenire; grapa, care sfărâma brazdele. Calul, înhămat de pe la secolul IX cu un colier rigid și tot mai des potcovit, este folosit tot mai mult la arat și la transport. Pădurile sunt defrișate, bălțile asanate și terenurile expuse inundațiilor îndiguite, iar marii proprietari laici și ecleziastici atrag coloniști pe noile terenuri cu libertăți personale, un lot de pământ și obligații feudale reduse. Domeniul feudal cuprindea rezerva seniorială — castel, mori, teasc, cuptor, vii, păduri, iazuri — și loturile țăranilor dependenți: recoltele domeniului erau ale nobilului, iar țăranul plătea renta și, bisericii, zeciuiala.
Meșteșuguri și comerț
Meșteșugarii (olari, țesători, zidari, dulgheri, măcelari, brutari, croitori) folosesc moara de apă și de vânt, ciocanul pneumatic, unelte de metal, forjarea și furnalul cu foale. Economia timpurie era naturală: se cumpărau doar bunurile care nu se produceau pe domeniu — obiecte de lux, arme, mirodenii. Negustorii italieni din Veneția și Genova aduceau pe mare mărfuri orientale spre Franța, Germania și Țările de Jos, cu toate că invaziile barbare și pirații dăunau comerțului. Abia în secolele XII–XIV avea să se impună treptat o economie bazată pe schimb.
Nașterea orașelor
Relansarea comerțului a readus la viață orașele, pe care monarhii le-au susținut ca o contrapondere la puterea seniorilor locali. Unele orașe din secolele X–XIV erau vechi așezări romane, altele apar lângă o mănăstire fortificată sau în jurul unei cetăți senioriale: noul tip de așezare se numește burg, iar locuitorii lui, care nu trăiesc din pământ, burghezi. În centrul orașului, piața servea comerțului și adunărilor politice, lângă primărie (semn al autoguvernării) și biserică; orașul era apărat de ziduri. Orășenii își aleg conducătorii, se autoguvernează, își fac singuri justiția și au scutiri de taxe pentru unele activități economice — de aici prosperitatea lor. Orașele devin și focare de cultură laică și de educație practică. Printre cele mai influente se numărau Lübeck, Hamburg și Köln în nordul Europei, Bruges și Lille mai spre vest, iar Bagdad și Constantinopol în Orient.
Lvov, un oraș de la răscrucea drumurilor
Lvov (azi în Ucraina), fondat în 1256, a crescut rapid la încrucișarea drumurilor comerciale dintre Marea Neagră și Marea Baltică. Negustorii lioveni foloseau dreptul de depozit: comercianții în tranzit trebuiau să stea 14 zile și să-și arate mărfurile negustorilor locali, care le cumpărau ieftin și le revindeau cu adaos comercial. Regele Poloniei, apoi și Moldova și Țara Românească, le-au dat negustorilor privilegii. Mircea cel Bătrân, în 1403, a permis negustorilor lioveni să umble liber cu mărfurile prin toată țara, vânzând și cumpărând prin orașe și prin schelele de pe Dunăre, de la Porțile de Fier la Brăila, după ce plăteau vama la Târgoviște. Alexandru cel Bun le-a dat un privilegiu care amintește mătase, piper, camhă, tămâie, vin grecesc, scorțișoară, smochine, cai scumpi și postavuri de Bruges și Florența; măcelarii din Lvov, la rândul lor, cumpărau vite din Moldova. După 1484, când otomanii au cucerit Chilia și Cetatea Albă, acest comerț a avut mult de suferit. Istoricul Nicolae Iorga scria că Lvovul, cetate a lui Lev Danilovici de dinainte de anul 1300, aduna ruși, armeni, evrei, tătari și saracini, fiecare trăind după dreptul lui. Astăzi centrul istoric al orașului e inclus în lista UNESCO a patrimoniului mondial, cu circa 55% din monumentele de patrimoniu ale Ucrainei concentrate acolo.