Ce cere programa
Programa de BAC pentru alolingvi pune verbul la nivelul sintactico-morfologic, ca unitatea B.1, „Exprimarea unei acțiuni, stări”. Formele pe care trebuie să le stăpânești le enumeră curriculumul de liceu, clasă cu clasă:
- a X-a: indicativul prezent (și verbe ca a afla, a tăia, a contribui), perfectul compus, imperfectul, verbele reflexive, participiul, supinul;
- a XI-a: condiționalul trecut, conjunctivul prezent, imperativul afirmativ și negativ cu pronume în acuzativ și dativ, gerunziul, diateza pasivă;
- a XII-a: viitorul, conjunctivul trecut, infinitivul, diateza reflexivă cu pronume în acuzativ și dativ.
Unde apare la BAC
- Itemul 3 îți dă un verb în trei forme, ca în exemplul din programă: a uita, a se uita, a-și uita. Scrii câte un enunț dezvoltat cu fiecare: 1 punct pentru fiecare enunț adecvat, deci 3 puncte. Modul, timpul și persoana le alegi tu.
- Enunțul e dezvoltat dacă, pe lângă subiect și predicat, are cel puțin o parte secundară de propoziție.
- La sfaturile argumentate pentru colegi, baremul acceptă verbele la imperativ, condițional sau conjunctiv, persoana a II-a plural; un sfat argumentat ia 2 puncte, unul neargumentat 1 punct.
a …, a se …, a-și …
La diateza reflexivă acțiunea pornește de la subiect și ajunge tot la el. O recunoști după pronumele reflexiv: se (acuzativ) sau își (dativ). Manualul de clasa a XII-a pune alături trei forme ale lui a iubi: Ei iubesc (activă), Ei își iubesc copiii (dativ), Ei se iubesc (acuzativ).
| Pronumele | Sensul |
|---|
| se | pe sine; unul pe altul (reciproc); de către cineva, de către toți; impersonal |
| își | pentru sine; unul altuia; al său, propriu |
Se și își există doar la persoana a III-a; la eu, tu, noi, voi le iau locul formele neaccentuate ale pronumelui personal:
| Persoana | a se respecta | a-și respecta |
|---|
| eu | mă respect | îmi respect |
| tu | te respecți | îți respecți |
| el, ea | se respectă | își respectă |
| noi | ne respectăm | ne respectăm |
| voi | vă respectați | vă respectați |
| ei, ele | se respectă | își respectă |
La perfectul compus pronumele se leagă cu cratimă de auxiliar: m-am, te-ai, s-a, ne-am, v-ați, s-au îndrăgostit; mi-am, ți-ai, și-a, ne-am, v-ați, și-au amintit.
Indicativul
| Persoana | Prezent: a afla | Perfect compus: a lucra | Imperfect: a lucra | Viitor: a înțelege |
|---|
| eu | aflu | am lucrat | lucram | voi înțelege |
| tu | afli | ai lucrat | lucrai | vei înțelege |
| el, ea | află | a lucrat | lucra | va înțelege |
| noi | aflăm | am lucrat | lucram | vom înțelege |
| voi | aflați | ați lucrat | lucrați | veți înțelege |
| ei, ele | află | au lucrat | lucrau | vor înțelege |
Perfectul compus = am, ai, a, am, ați, au + participiu. Viitorul literar = auxiliarul a vrea (voi, vei, va…) + infinitivul fără a. Limba vorbită are și un viitor al ei, viitorul popular: o să aștept, are să revină.
Conjunctivul, condiționalul, imperativul
- Conjunctiv prezent: să + verbul: să cer, să oferi. La persoana a III-a forma poate diferi de indicativ: ei iubesc, dar să iubească; manualul dă și să acorde, să accepte. Exprimă o dorință, o intenție, o recomandare, o obligație.
- Conjunctiv trecut: să + fi + participiu, aceeași formă la toate persoanele: să fi iubit.
- Condițional prezent: aș, ai, ar, am, ați, ar + infinitiv: aș merge. Dorințe, rugăminți politicoase, ipoteze.
- Condițional trecut: aș fi + participiu: aș fi cerut, o acțiune posibilă care nu s-a mai făcut.
- Imperativ: numai persoana a II-a. Singular: Citește! – Nu citi! (negativul = nu + infinitiv). Plural: Citiți! – Nu citiți! Pronumele vine după verb la afirmativ și înaintea lui la negativ: Explică-mi! – Nu-mi explica!
Formele nepersonale
- Infinitivul: a + verb, cu sufixele -a, -ea, -e, -i/-î pe cele patru conjugări. Păstrează a după pentru, fără, de, până; îl pierde după a putea: pot avea.
- Gerunziul: -ând, -ind: cântând, văzând, iubind; negativ cu ne-: neauzind.
- Participiul: lucrat, tăcut, văzut, mers.
- Supinul: prepoziție + participiu: de văzut, de mers.
Diateza pasivă
Subiectul nu face acțiunea, ci o primește: o face altcineva. Se formează cu a fi și participiul, care se acordă cu subiectul: eu sunt invitat/invitată, noi suntem invitați. Cine face acțiunea apare adesea după de (sau de către): sunt respectați de colegi.
