Ce cere programa
Pentru modulul „Cititorul și universul artistic al personalității literare” se studiază doi–patru autori, dintre cei recomandați de curriculum (Caragiale e printre ei) sau alții. Programa de BAC cere biografia și formarea scriitorului, etapele creației, universul artistic (teme, genuri, specii), operele reprezentative și stilul.
Curriculumul recomandă în clasa a X-a proza La hanul lui Mânjoală, O făclie de Paște, Kir Ianulea, Momente și teatrul O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului, Năpasta, iar în a XI-a, la realism, În vreme de război.
Viața, în repere
- Trăiește între 1852 și 1912.
- Vine dintr-o familie de actori. Face patru clase secundare la Ploiești; Gh. Adamescu îl socotește autodidact.
- Membru al „Junimii”, alături de Eminescu, Creangă și Slavici.
- Viață „de contraste”, după Adamescu: sufleur într-o trupă ambulantă, dar și director general al teatrelor, negustor de bere, director de reviste.
- În ultimii ani se stabilește la Berlin.
Etapele creației
- Comediile: O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea apar în Convorbiri literare în 1879–1880, O scrisoare pierdută în 1884–1885; premiera ei, la 13 noiembrie 1884, la Teatrul Național din București. După Maiorescu, ea a avut succes mare, iar D-ale carnavalului a fost fluierată.
- Drama Năpasta, în stagiunea 1889–1890.
- Nuvela O făclie de Paște, pe care Adamescu o numește psihologică.
- Din jurul lui 1895, schițe umoristice și satirice, adunate în 1901 în volumul Momente. În volumul pe care Adamescu îl numește Schițe noi (1910), și povești pe subiecte populare, ca Kir Ianulea.
O scrisoare pierdută
Comedie de moravuri în patru acte, cu acțiunea „în capitala unui județ de munte”, în vremea alegerilor.
- Scrisoarea de amor a prefectului Ștefan Tipătescu către Zoe e găsită de Cetățeanul turmentat și ajunge la Nae Cațavencu, directorul ziarului „Răcnetul Carpaților”, care cere în schimbul ei mandatul de deputat. Soțul Zoei, Zaharia Trahanache, e „prezidentul” tuturor „comitetelor și comițiilor”.
- O depeșă de la București impune candidatul: Agamiță Dandanache, „vechi luptător de la ’48”, care și-a obținut și el candidatura cu o scrisoare de amor folosită ca șantaj.
- Cetățeanul găsește scrisoarea în căptușeala pălăriei lui Cațavencu și i-o dă Zoei. Zoe îl iartă pe Cațavencu, cu condiția să conducă manifestația de după alegere. Dandanache e ales, iar piesa se încheie cu toată lumea sărutându-se.
Tipurile de comic
Definițiile, după manualul de clasa a X-a:
| Comicul | Ce înseamnă | Exemplu |
|---|
| de nume | efectul sunetului sau al sensului numelui | Farfuridi și Brânzovenescu, nume cu aluzie culinară; Zaharia Trahanache, nume care sugerează bătrânețea (Ibrăileanu) |
| de limbaj | cuvinte, jocuri de cuvinte, duble sensuri, greșeli de exprimare; în piesă, și nonsensuri, ticuri verbale | dilema lui Farfuridi; „Ai puțintică răbdare” (Trahanache) |
| de situație | încurcături, întorsături, apariții neașteptate | scrisoarea care trece din mână în mână |
| de caracter | defecte și vicii îngroșate | Trahanache, „tipul încornoratului” |
| de intenție | critica autorului față de moravuri | satira moravurilor politice |
Replici de citat
- „Curat murdar!” (Pristanda)
- „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” (Cațavencu)
- „Eu pentru cine votez?” (Cetățeanul turmentat, care sughiță între cuvinte)
- „toți suntem români!… mai mult, sau mai puțin onești!” (Cațavencu, în finalul piesei)
Proza
- D-l Goe: ca să nu mai rămână repetent, mam' mare, mamițica și tanti Mița îl duc pe Goe cu trenul la București. Goe le „corectează” pe cocoane: „Nu se zice nici marinal, nici marinel”, ci... „Mariner”.
- Bacalaureat (1900): o mamă cere un „serviciu amical”: nota 6 în loc de 3 la Morală pentru fiul ei. Zarifopol le pune pe amândouă printre schițele cu „mamițici ambițioase”.
- La hanul lui Mânjoală: Fănică, în drum spre logodnă, poposește la hanul cocoanei Marghioala, unde nu e nicio icoană. Socrul crede că fusese dracul; naratorul răspunde evaziv: „O fi fost...”.
- În vreme de război: hangiul Stavrache află că fratele lui, popa Iancu, fusese capul unei bande de tâlhari. Iancu pleacă voluntar pe front; vestea morții lui îl face pe Stavrache stăpânul averii, dar întrebarea „Gândeai c-am murit, neică?” îl obsedează.
- O făclie de Paște: hangiul Leiba Zibal e amenințat de fosta lui slugă, Gheorghe, pentru noaptea Paștelui. Atunci prinde în laț brațul tâlharului, vârât prin poartă, îi arde mâna și spune că „a aprins o făclie lui Christos”.
Teme și stil, în critica literară
- Maiorescu: comediile sunt originale, cu tipuri din viața socială; în spatele oricărei comedii se ascunde o tragedie; omul onest e simplul Cetățean alegător, totdeauna „turmentat”.
- Ibrăileanu: Caragiale e „un mare satiric”. În schițe, ridicolul vine din contrastul dintre pretenție și realitate, iar esențialul e limbajul, dialogul. O scrisoare pierdută îi pare comedia cea mai bună, o satiră mai adâncă.
- Adamescu: comediile critică societatea orășenească, mahalagiii și politicienii de provincie; satira lovește mai ales clasele de mijloc, pe care Caragiale le numește „lume de strânsură”. În Schițe noi, compunerea, dialogul și descrierile arată, pentru el, „superioritatea lui Caragiale ca stilist”.
- Zarifopol: formulele și ticurile verbale creează înseși figurile lui Caragiale.
