Ce cere programa
Pentru modulul „Cititorul și universul artistic al personalității literare”, autorul de manual și profesorul aleg doi–patru scriitori din lista curriculumului, care începe cu Eminescu. Programa de BAC cere biografia, perioada de afirmare și etapele creației, universul artistic (teme, genuri, specii), operele reprezentative și stilul.
Texte recomandate, între altele: în clasa a X-a, Atât de fragedă, Pe lângă plopii fără soț…, La steaua…, Glossă, Mai am un singur dor; în clasa a XI-a, la romantismul românesc, Luceafărul, Floare albastră, Memento mori, Revedere, Cezara, Fata-n grădina de aur.
Viața, în repere
- 15 ianuarie 1850: se naște la Botoșani; moare la 15 iunie 1889.
- La Cernăuți îl are profesor pe Aron Pumnul.
- 1866: Familia, revista lui Iosif Vulcan de la Pesta, îi publică poezia De-aș avea, semnată Mihaiu Eminescu; Vulcan i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu.
- Din 1869 studiază la Viena, apoi și la Berlin.
- Aprilie 1870: Venere și Madonă apare în Convorbiri literare, revista Junimii.
- 1874–1876: bibliotecar și revizor școlar la Iași; 1877–1883: redactor la ziarul Timpul.
- Iunie 1883: se îmbolnăvește. Decembrie 1883: apare volumul Poesii, îngrijit de Titu Maiorescu (foaia de titlu: Socec, București, 1884).
Etapele creației
După Gheorghe Adamescu, în linii mari: încercările din 1866–1869, imitate după Alecsandri, Bolintineanu și Sihleanu; a doua serie, 1870–1874, cu Venere și Madonă și Epigonii; perfecționarea din 1876–1880; apogeul din 1881–1883, epoca Satirelor și a Luceafărului. După primul atac al bolii, în 1884–1888, mai publică poezii pe care Adamescu le socotește slabe.
Teme și specii
Tot după Adamescu: multe poezii de iubire, câteva elegii (Mai am un singur dor), iar cele mai multe lucrări filozofice, pesimiste (Epigonii, Satirele, Împărat și proletar). Luceafărul e un poem („poemă”, la Adamescu).
Luceafărul
- În 1883 apare de trei ori: în almanahul societății „România Jună” din Viena, în Convorbiri literare din 1 august și în ediția Maiorescu din decembrie.
- Subiectul vine dintr-o poveste a călătorului Richard Kunisch, din Bukarest und Stambul (1861, retipărită în 1869). După Nicolae Iorga (1925), izvorul și-l notase chiar Eminescu, iar M. Gaster îl făcuse cunoscut din 1883.
- Începe ca un basm: A fost odată ca-n povești, / A fost ca niciodată.
- Fata de împărat e comparată cu Fecioara între sfinți și cu luna între stele. Luceafărul vine întâi ca fiu al cerului și al mării, apoi al soarelui și al nopții.
- Ea îi cere: Tu te coboară pe pământ, / Fii muritor ca mine. El îi cere Părintelui, care îi spune Hyperion, să-l dezlege de veșnicie; Părintele îi arată că oamenii pier și se nasc mereu, iar nemuritorii n-au „nici timp, nici loc”.
- Fata ajunge să-l iubească pe Cătălin, „viclean copil de casă”, iar Luceafărul nu mai coboară.
- Finalul opune „cercul vostru strâmt” al oamenilor lumii Luceafărului, „nemuritor și rece”; fata e pentru el un chip de lut.
- Sensul alegoric l-a explicat chiar Eminescu, după cum reproduce G. Călinescu: geniul nu cunoaște moarte, dar pe pământ nu poate nici ferici pe cineva, nici fi fericit.
Alte opere de știut
| Opera | Ce reții | Versul de citat |
|---|
| Floare albastră | iubita îl cheamă din „ceruri nalte” în codru; iubirea se stinge | „Totuși este trist în lume!” |
| Glossă | glosă, formă fixă: prima strofă începe cu „Vreme trece, vreme vine”, ultima o reia invers și se încheie cu el | „Toate-s vechi și nouă toate” |
| La steaua | steaua poate fi de mult stinsă, dar lumina ei încă ne ajunge, ca a iubirii stinse | „Lumina stinsului amor / Ne urmărește încă” |
| Mai am un singur dor | elegie: eul liric cere să moară la marginea mării, cu codrul aproape | „Să-mi fie somnul lin” |
| Atât de fragedă | iubita, ca un înger | „Și ca un înger dintre oameni” |
| Sărmanul Dionis | nuvelă; motivul cărții, cale spre cunoaștere și autocunoaștere | – |
Romantismul și stilul
- Garabet Ibrăileanu îl numește pe Eminescu „romanticul” influențat de romantismul german; pentru Maiorescu, era un adept al lui Schopenhauer, deci pesimist.
- Motive de ilustrat cu versurile de mai sus: steaua, codrul, marea, geniul, îngerul. Adamescu numește romantic începutul poeziei de iubire, unde „femeia iubită este îngerul”.
- Figuri de stil: comparația (Cum e Fecioara între sfinți); metafora, o imagine concretă în locul unei abstracțiuni (chip de lut); personificarea, însușiri omenești date lucrurilor (Und-izvoare plâng în vale); antiteza (cercul vostru strâmt – nemuritor și rece); epitetul în inversiune (falnicelor bolți); repetiția (Floare-albastră! floare-albastră!).
- Pentru Maiorescu, forma limbii naționale și-a găsit în Eminescu „cea mai frumoasă înfăptuire”. Iorga i-a intitulat capitolul „Expresia integrală a sufletului românesc”. În Republica Moldova, 15 ianuarie, ziua lui de naștere, e Ziua Națională a Culturii (Hotărârea Parlamentului nr. 74 din 12 aprilie 2012).
