Ce cere programa
Programa de clasa a IX-a are tema „Basarabia în cadrul României Mari (1918-1940)” în blocul „Lumea în perioada interbelică”. Ion Inculeț și sculptorul Alexandru Plămădeală sunt în lista ei de personalități. Exemple de sarcini: o consecință a reformei agrare din Basarabia, citită dintr-un tabel; un text care argumentează că învățământul basarabean interbelic dovedește renașterea spiritualității românești.
Viața politică
- Sfatul Țării s-a întrunit ultima oară la 27 noiembrie 1918. După manualul de clasa a XII-a, în acea ședință a votat unirea fără nicio condiție, lăsând deoparte condițiile puse înainte.
- Primele alegeri din România întregită au fost la 2–4 noiembrie 1919; în primul Parlament postbelic Basarabia a avut 90 de deputați și 37 de senatori.
- În 1918 s-a format în Basarabia Partidul Țărănesc, condus de Pantelimon (Pan) Halippa, cu Ion Inculeț, Ion Pelivan și D. Ciugureanu. Cerea pământ pentru țărani din moșii, egalitate în fața legii și vot universal pentru bărbați și femei. A luat majoritatea locurilor Basarabiei în 1919, apoi s-a scindat: grupul lui S. Niță a trecut la Liga Poporului, al lui Halippa la Partidul Țărănesc, al lui Inculeț la Partidul Liberal.
- Ion Inculeț (1884–1940), fizician, primul președinte al Sfatului Țării, a fost în România Mare ministru al Basarabiei, al sănătății, de interne, al comunicațiilor și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.
- În mai 1920, regele Ferdinand și regina Maria au vizitat prima dată Basarabia.
- De la Constituția din martie 1923, Basarabia a fost condusă după aceleași legi ca toată țara. Potrivit Legii unificării administrative din 14 iunie 1925, Basarabia avea 9 din cele 71 de județe ale României (vezi harta).
Oamenii
La recensământul din 1930, Basarabia avea 2 864 402 locuitori pe 44 422 km², iar românii erau 56,2%. 87% din populație trăia la sat. Chișinăul, cu 114 896 de locuitori, era al doilea oraș al țării. Legile sociale ale țării s-au aplicat și aici: Casa Asigurărilor Sociale, ajutor de boală, pensii.
Reforma agrară
- Legea de reformă agrară pentru Basarabia a fost promulgată la 11 martie 1920. Erau expropriate pământurile Coroanei, statului rus, Băncii Țărănești, mănăstirilor din străinătate, zemstvelor, orașelor și supușilor străini.
- După manual, aici reforma a fost mai radicală decât în restul țării: legea prevedea loturi de 6–8 ha, mai mari decât în alte regiuni. Au fost declarate expropriate moșiile care cuprindeau 80% din pământul moșierilor. Reforma s-a făcut prin răscumpărare, cu credite pentru țărani.
- Particularitate: s-au expropriat și pământurile moșierești ocupate de țărani după Revoluția rusă.
- Lucrările le conducea „Casa Noastră”, instituție de stat din Chișinău.
- În practică, după manualul de clasa a XII-a, aplicarea a fost grea: pământul nu ajungea pentru mulțimea de țărani îndreptățiți, iar statul nu avea măsuri de sprijin pentru noii proprietari. Loturile primite au ieșit mai mici decât cele din lege.
- Atenție la an: programa scrie „reforma agrară din 1921 în Basarabia”, iar manualul de clasa a IX-a datează legea pentru Basarabia la 11 martie 1920. Același manual, în lecția despre România interbelică, scrie că prin reforma aplicată în 1921 s-au expropriat 6 123 789 ha.
Economia
În 1939 cerealele ocupau circa 87% din terenul cultivat, mai ales porumbul. Livezile din jurul Tighinei erau numite „California României”, iar în 1935 Basarabia dădea 41,27% din exportul de fructe al țării. Mișcarea cooperatistă, adică asocierea oamenilor în cooperative de producție, de consum, de vânzare sau de credit, era mai dezvoltată decât în alte regiuni.
Industria a rămas slabă: manualul arată lipsa zăcămintelor, a investițiilor și a creditelor, măsurile insuficiente ale statului și ideea unei Basarabii agrare. Mergeau ramurile legate de agricultură, ca morăritul (circa 1 000 de mori țărănești). În 1925 provincia dădea 6,6% din producția industrială a țării; în 1930 avea 222 de întreprinderi, iar principalele centre industriale erau Chișinău și Bălți. În timpul crizei economice mondiale, la Chișinău s-au închis 163 de întreprinderi, iar în 1937 ponderea scăzuse la 1,7%.
S-au făcut 600 km de șosele naționale, circa 200 km de drumuri regionale și 4 105 poduri noi până în 1940. S-a schimbat ecartamentul căii ferate și s-a construit linia Chișinău–Bălți (85 km). Transportul aerian a pornit în 1926; aeroportul din Chișinău e din 1921, iar cele de la Cetatea Albă și Ismail din 1935.
Școala, cultura, biserica
- La sfârșitul perioadei existau 2 718 școli primare cu 346 747 de elevi. În 1938, printre școlile particulare erau 10 românești, 75 evreiești, 5 germane, 4 poloneze, 2 rusești și una ucraineană.
- Pentru învățământul Basarabiei au contat două facultăți ale Universității din Iași: cea de Teologie, deschisă la Chișinău la 8 noiembrie 1926, și cea de Agronomie, deschisă la 9 aprilie 1933.
- Teatrul Popular (1920) a devenit în 1926 Teatrul Național din Chișinău. Monumentul lui Ștefan cel Mare din Grădina Publică (1928) este opera lui Alexandru Plămădeală.
- În 1925 s-a creat Mitropolia Basarabiei, cu mitropolitul Gurie Grosu.
- Manualul numește perioada „o adevărată revoluție culturală” pentru Basarabia.
URSS și sfârșitul perioadei
- La 28 octombrie 1920, prin Tratatul de la Paris, Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia au recunoscut unirea Basarabiei cu România.
- Guvernul sovietic a contestat tratatul și Actul Unirii la 1 noiembrie 1920. Conferința româno-sovietică de la Viena (27 martie – 2 aprilie 1924) a eșuat. În septembrie 1924 s-au organizat revolte la Nikolaievka și Tatar-Bunar; manualul scrie că propaganda le explica prin „exploatarea” din România și că statul român le-a oprit.
- La 28 iunie 1940, după protocolul secret al pactului sovieto-german din 23 august 1939, trupele sovietice au ocupat Basarabia.