Personalitate istorică: punctele de la Subiectul al II-lea

Ce primești și ce ți se cere
O singură sursă despre o personalitate istorică și cinci sarcini, de la extragerea informației până la aprecierea rolului. Punctajul crește odată cu operația cerută:

Ce cere fiecare verb

• Numește, identifică: iei informația din sursa dată, fără explicații și fără completări din manual.
• Determină: formulezi cu cuvintele tale ideea care reiese din text, dar rămâi legat de mesajul sursei.
• Demonstrează, explică: arăți de ce afirmația este valabilă și sprijini explicația pe o secvență din sursă.
• Formulează o consecință: spui ce a urmat după fapt, nu ce l-a provocat, și legi consecința de un fapt istoric concret.
• Apreciază: dai o judecată clară despre rolul personalității, la persoana întâi, și o susții cu un exemplu.

Cum urcă punctele pe trepte
Baremul descrie trepte, iar diferența dintre ele este exact ce te costă:

• pentru afirmație: 0 lipsă sau greșit, 1 afirmație la temă dar fără a ține cont de mesajul sursei, 2 afirmație corectă și pertinentă
• pentru argumentare: 0 lipsă, 1 argumentare simplistă și declarativă, 2 argumentare logică și coerentă dar fără trimitere la un fapt istoric, 3 argumentare deplină, sprijinită pe un fapt istoric
• la sarcinile de 6 și 7 puncte, peste treapta de argumentare deplină baremul mai adaugă 1 punct pentru terminologia istorică și 1 punct pentru concordanța dintre argument și afirmația ta

De aici regula practică: o propoziție corectă, dar generală, se oprește la jumătate de punctaj; un fapt istoric concret, cu nume și an, urcă răspunsul pe treapta de sus.

Fapt istoric, nu impresie
Un fapt istoric are cine, ce, unde și când: execuția regelui Carol I în 1649, cucerirea Egiptului de către Alexandru Macedon în 332 î.e.n., transformarea Daciei în provincie romană în 106. O formulare de tipul „a fost un mare conducător” nu este fapt și nu urcă argumentarea.

Sursa și cunoștințele obținute anterior
Când sarcina cere trimitere la sursă, citatul scurt integrat în propoziția ta este dovada. Când cere trimitere la un fapt istoric, dovada este evenimentul, cu dată sau nume. Sunt două lucruri diferite, iar baremul le plătește separat: la sarcina 3 punctele vin din sursă, la sarcinile 4 și 5 din faptele pe care le știi.

Cum arată o apreciere completă
Trei mișcări, în această ordine: judecata („rolul lui a fost decisiv pentru…”), motivul („deoarece…”), exemplul („de exemplu, în anul… a…”). Fără judecată clară pierzi cele 2 puncte de la început; fără exemplu, argumentarea rămâne pe treapta de mijloc.