History of Romanians and world history, BAC · Epoca medievală

Etnogeneza românească: etapele, factorii, teoriile

Etnogeneza românească este prima temă a epocii medievale din programa de BAC la istorie: formarea poporului și a limbii române. Aici ai etapele, factorii, numele poporului și teoriile despre origine, cu trimiteri la manuale.

This topic is in Romanian.

What the program asks for
What you need to know
Maps
Videos
Flashcards
Topic quiz
At the exam

What you need to know

Ce cere programa
Programa de BAC pune „Etnogeneza românească” (tipărit în program „românescă”) pe primul loc în epoca medievală. Termenul „etnogeneză” este între noțiunile epocii antice, iar „vlah” între cele ale epocii medievale.

Termenul și cadrul european
Etnogeneza este procesul de formare a unui popor, a limbii lui și a structurilor lui sociale, economice și politice (definiția manualului clasei a X-a). Românii sunt un popor neolatin, ca francezii, portughezii, spaniolii și italienii, iar popoarele romanice erau formate, după acel manual, până în secolul al VIII-lea. Apariția lor se explică printr-o dublă asimilare. Prima: elementul autohton este asimilat de cel roman; geto-dacilor le corespund galii la francezi, celtiberii la spanioli și portughezi, etruscii și alte populații italice la italieni. A doua, după Istoria României (1998), fragment dat în lucrarea ANCE din 2024: elementele migratoare se topesc în masa populațiilor romanice, în Dacia, mai târziu, slavii.

Cele două etape

Romanizarea. Geto-dacii s-au contopit cu romanii prin romanizare și colonizare, iar rezultatul a fost sinteza daco-romanilor. Mijloacele ei, după manualul clasei a X-a: administrația și dreptul roman, armata, căsătoriile mixte prin cetățenia romană, limba latină. Același manual așază începutul etnogenezei în secolul al II-lea î.H. și sfârșitul romanizării în secolul al VIII-lea; manualul clasei a VI-a o vede încheiată în linii mari la cumpăna secolelor V și VI.
Migratorii. Manualul clasei a X-a amintește întâi goții (de la ei ar fi rămas nasture și tureatcă, dar DEX dă pentru ambele etimologia „necunoscută”), apoi spune că venirea slavilor, în secolele VI–VII, a început etapa a doua. Cel al clasei a VI-a definește etapa a doua ca asimilare a slavilor și a altor migratori de către daco-romani. Contactul cu localnicii îl arată necropolele de la Sărata-Monteoru, Rudi, Lopatna și Hansca. După anul 602, spune manualul clasei a VI-a, o mare parte a slavilor a trecut la sud, în Balcani, unde au dat naștere popoarelor bulgar și sârb; cei rămași la nord, mai puțini decât protoromânii, au fost asimilați în câteva secole. Migratorii nu au schimbat caracterul romanic al populației.

Cronologia și spațiul
Dacia a rămas în Imperiul Roman 165 de ani, în 106–271, după manualul clasei a X-a; retragerea administrației și armatei, în 271–275, este „retragerea aureliană”. Manualul clasei a VI-a dă ocupației anii 106–275: datele manualelor diferă. Același manual așază formarea românilor la nord și la sud de Dunăre, iar cel al clasei a X-a în spațiul unitar carpato-dunăreano-nistrean.

Elementele și factorii
Manualul clasei a X-a enumeră substratul (elementul etnic și lingvistic din provinciile cucerite), stratul roman (latina populară) și adstratul, care la români sunt slavii. Apoi îi numește „suprastrat”, iar într-o altă frază spune că adstratul, în cazul tuturor comunităților, este componenta latină. Termenii apar deci în trei formulări: spune mereu al cui text îl citezi. Ioan-Aurel Pop, citat în manualul clasei a VI-a, vede poporul român născut din elementul băștinaș și cel cuceritor, cu un al treilea, migrator, care nu i-a schimbat aspectul romanic; în plan spiritual și lingvistic a învins romanitatea.

Factorii etnogenezei sunt, în manualul clasei a X-a, romanitatea și creștinismul, doi factori spirituali. După manualul clasei a VI-a, Constantin cel Mare a oficializat creștinismul în 313; cel al clasei a X-a leagă anul 313 de edictul de toleranță de la Milano, care a făcut creștinismul egal cu celelalte culte. Convertirea populației a cuprins, spun istoricii, anii 350–450, iar cuvintele de bază ale religiei sunt latinești.

Limba
Româna comună (protoromâna) s-a individualizat în secolul al VIII-lea. Vocabularul de bază este latin, iar din traco-dacă s-au moștenit circa 160–170 de cuvinte. Cuvintele slave, venite din secolele VII–VIII și adaptate gramaticii latine, sunt 17–20% din lexic după manualul clasei a X-a, dar o influență „nesemnificativă” după cel al clasei a VI-a; niciunul nu spune că ele au schimbat caracterul romanic. Dialectele: dacoromân la nord de Dunăre; aromân, meglenoromân și istroromân la sud.

Numele și mărturiile
Românii s-au numit pe ei înșiși romani, de unde rumâni și români. Miron Costin, în fragmentul din manualul clasei a VI-a, scrie că numele cel mai adevărat, de la Traian încoace, este „român” sau romanus. Străinii îi numeau, după manualul clasei a X-a: vlahi (slavii de sud și bizantinii), volohi (slavii de răsărit), olahi (ungurii). Manualul clasei a VI-a adaugă valahi și blachi și spune că numele acoperea toată populația romanică din Europa de Est, de unde noțiunea „vlah” din program. Tot el așază încheierea formării poporului în secolele VIII–IX, când apar primele mențiuni în izvoare străine; cultura Dridu (VII–IX) arată așezări protoromâne la nord și la sud de Dunăre.

Teorii despre originea românilor (după manualul clasei a X-a)

Imigraționistă (în lucrarea ANCE din 2024, și „balcanică”): lansată, după manual, în secolul al XVIII-lea, în vremea renașterii naționale a românilor ardeleni. Românii nu ar fi băștinași, romanizarea nu s-ar fi produs, iar ei ar descinde din migratori formați la sud de Dunăre și mutați apoi spre nord. În secolul al XIX-lea a dezvoltat-o Robert Roesler; au combătut-o Hasdeu, Xenopol și Philippide.
A continuității: în secolul XX, spune manualul, românii au promovat continuitatea poporului romanizat și creștinat.
A celor două popoare: manualul o atribuie sovieticilor din a doua jumătate a secolului XX. Ar fi existat un popor român, prin romanizare, și unul „așa-zis moldovenesc”, cum îl numește manualul, prin influența slavilor. Manualul o descrie ca promovată în cercurile politice și lipsită de temei istoric.

Manualul adaugă că asemenea concepte, lansate din motive politice, ar justifica interesul imperial al habsburgilor sau al curții țariste.

Etnogeneza românească: etapele, factorii, teoriile

What the program asks for

What you need to know

Maps

Videos

The rest of this topic is in the subscription

Sources

Who stands behind this page