Ce cere programa
Programa de BAC numește tema „Constituirea RASSM: politici și impact” în epoca contemporană. Pentru această epocă cere și noțiunile colhoz, culac și deportare, ilustrate direct de istoria RASSM.
Stânga Nistrului înainte de 1924
- Sfatul Țării a păstrat 10 locuri pentru românii de peste Nistru.
- Armata Roșie a cucerit întregul mal stâng în primăvara lui 1920 și a adus acolo regimul sovietic.
Memoriul din 1924 și scopurile lui
Zece comuniști, între care Gr. Kotovski, unii originari din Basarabia, alții emigranți politici din România, au propus o republică moldovenească în stânga Nistrului. Memoriul lor a fost trimis la CC al PC(b) din Rusia la 4 februarie 1924. După manual, demersul urmărea două scopuri:
- răspândirea ideilor comuniste în Basarabia, în speranța că locuitorii dintre Prut și Nistru vor dori alipirea la noua republică;
- un „cap de pod” pentru expansiunea spre Balcani și Europa Centrală, prin România.
Memoriul însuși compara viitoarea republică cu rolul Belarusului față de Polonia și al Kareliei față de Finlanda: ea trebuia să atragă simpatia basarabenilor și să creeze pretexte pentru alipirea Basarabiei.
Etapele constituirii
| Data | Ce s-a întâmplat |
|---|
| 4 februarie 1924 | memoriul este trimis la CC al PC(b) din Rusia |
| 29 iulie 1924 | hotărârea Biroului Politic privind crearea RASSM, după cronologia manualului; Nicolae Enciu dă pentru aprobarea Biroului Politic altă dată, 25 septembrie 1924 |
| septembrie 1924 | eșuează diversiunea sovietică de la Tatarbunar, ceea ce grăbește formarea republicii; la 19 septembrie se hotărăsc teritoriul, capitala, conducerea și „limba literară moldovenească” |
| 12 octombrie 1924 | sesiunea a III-a a Comitetului Executiv Central din Ucraina, la Harkov, aprobă RASSM în cadrul RSS Ucrainene |
| decembrie 1924 | apare Comitetul Regional Moldovenesc al PC(b) din Ucraina |
| aprilie 1925 | se formează CEC (președinte al Prezidiului: G. Starâi) și Consiliul Comisarilor Poporului (președinte: A. Stroev) |
| 23 aprilie 1925 | Congresul I al Sovietelor, la Balta, adoptă Constituția RASSM |
Teritoriu, capitală, populație
La sfârșitul lui 1924 republica avea 8,1 mii km² și, după manual, 12 raioane (Nicolae Enciu numără 11). După textul manualului, capitala a fost întâi Balta, iar din 1929 Tiraspol; harta lui pune între ele Bârzula (1928–1929). După manual, moldovenii erau 32% din locuitori, ucrainenii 38%, evreii și rușii câte 11%.
O autonomie în cadrul Ucrainei
Constituția, aprobată la 10 mai 1925 de Congresul IX al Sovietelor din toată Ucraina, spunea că RASSM intră în componența RSS Ucrainene. Congresul Sovietelor era puterea supremă a republicii, dar hotărârile lui puteau fi anulate doar de Comitetul Executiv Central din toată Ucraina sau de Congresul Sovietelor din toată Ucraina. Limbile cele mai răspândite erau, după Constituție, moldovenească, ucraineană și rusă. După manual, represiunea și controlul social le exercita organul de securitate, NKVD.
Economia: colectivizare și foamete
- Agricultura era ramura principală: în 1926 ea ocupa 89,9% din populație.
- Colectivizarea forțată a început în 1929; „chiaburii” au fost deportați spre Arhanghelsk, Tomsk sau insula Solovki.
- Gospodăriile colectivizate: 8% în 1927, peste 80% în 1932, 98% în 1940.
- Foametea din 1932–1933, parte a Holodomorului, a avut, după estimări, între 20 000 și 35 000 de victime. Mulți fugeau peste Nistru; ca să-i oprească, autoritățile au tras: la 23 februarie 1932, la Olănești, au fost uciși 40 de oameni.
Cultura: moldovenizare și grafie
Politica culturală urmărea „omul nou” sovietic ateu și o identitate moldovenească separată de cea română. Manualul numește acest proces moldovenizare și îl califică drept antinațional și antiromânesc. Au fost distruse biserici și mănăstiri. Din 1924 au apărut ziare sovietice, ca „Plugarul Roș” (din 1930 „Moldova Socialistă”), și reviste pentru copii și adolescenți, „Tânărul leninist” și „Scânteia leninistă”.
Grafia latină a fost introdusă în 1932 și interzisă în 1938. Pretextul interdicției, după manual: majoritatea locuitorilor n-ar fi cunoscut grafia latină, iar ea ar fi dus la românizarea limbii moldovenești. Istoricul Octavian Țîcu împarte proiectul „moldovenist” în trei perioade: în 1926–1931 a fost „inventată” o „limbă moldovenească” scrisă cu litere chirilice, pentru o identitate separată de cea română; urmează latinizarea, după decizia din 2 februarie 1932; apoi revenirea la grafia rusă, după decizia din 27 februarie 1938. El vede aici o mare incoerență, dictată de schimbările de la centru.
Represiunile
Autoritățile au trecut în rândul „chiaburilor” peste 3 200 de gospodării țărănești. În Marea Epurare au fost condamnați peste 10 000 de oameni. Textul manualului pune apogeul terorii în 1937, iar cronologia aceluiași manual și Octavian Țîcu vorbesc de anii 1937–1938. Printre victime au fost susținători ai grafiei latine, scriitori, redactori de ziare și chiar conducătorii RASSM: Gr. Starâi, E. Voronovici, N. Golub.
Impactul
În martie 1932, românii transnistreni au trimis Ligii Națiunilor un memoriu despre distrugerea religiei, confiscarea averilor și înscrierea forțată în colhozuri. Istoricul Nicolae Enciu vede în RASSM o probă a obiectivelor expansioniste ale URSS față de România.
