Ce cere programa
Tema are asterisc în programa de BAC: la examen e doar pentru profilurile umanist și arte. Printre noțiunile epocii contemporane programa trece cultul personalității, deportarea, GULAG-ul, pluralismul politic și votul universal, iar printre personalități pe Carol al II-lea și pe I. V. Stalin. Exemple de sarcini: să identifici într-o sursă doi termeni specifici regimului democratic, să-ți spui opinia despre politica regimului totalitar față de biserică, să apreciezi impactul regimului totalitar asupra mentalităților colective.
Trei tipuri de regim
După manual, democrația a ieșit învingătoare din Primul Război Mondial, dar statele interbelice au oscilat între democrație și totalitarism. Al treilea tip, tratat separat de manual, sunt regimurile autoritare.
Democrația
- Trăsături: suveranitatea poporului și votul universal, drepturile și libertățile cetățenilor, separarea puterilor, pluripartidismul, alegeri libere care permit schimbarea periodică a conducerii.
- SUA, republică prezidențială: alegerile din 1920 au fost primele la care, după Amendamentul al XIX-lea, au votat femeile din toată țara.
- Marea Britanie, monarhie constituțională: din 1918 votau bărbații de la 21 de ani și femeile cu locuință sau venit de la 30, iar în 1928 femeile au primit drepturi egale. În ianuarie 1924 s-a format primul guvern laburist, al lui James Ramsay MacDonald.
- Franța, republică instabilă: 42 de guverne în 1918–1939; în mai 1936 Frontul Popular a câștigat alegerile.
Totalitarismul
După manual, conceptul l-a introdus Hannah Arendt în «Originile totalitarismului» (1951). Cuvântul îl folosea însă și fascismul: «La dottrina del fascismo» (1932) spune că, pentru fascist, nimic omenesc nu există în afara statului și că fascismul e „totalitario”.
- Două tipuri: fascist (Italia; în Germania, nazismul) și comunist (Rusia Sovietică, URSS).
- Cauze: crizele de după război și mai ales Marea Depresiune din 1929–1933; fascismul și nazismul au crescut și din teama de comunism și din revanșismul față de tratatele de la Versailles.
- Căi spre putere, după manual: revoluția (Rusia, 1917), marșul asupra capitalei (Italia, 1922), alegerile (Germania, 1932). La 30 ianuarie 1933 Hitler a devenit cancelar.
Trăsături:
- un lider carismatic și cultul personalității: Lenin, apoi Stalin; Mussolini, „Il Duce”; Hitler, „führer”;
- un singur partid la putere (în URSS Partidul Comunist al bolșevicilor, în Italia Partidul Național Fascist) și o singură ideologie;
- controlul statului asupra tuturor sferelor vieții, propaganda și cenzura;
- teroarea poliției politice: CEKA și NKVD (Rusia Sovietică, URSS), OVRA (Italia), GESTAPO (Germania). În URSS Gulagul a devenit locul detenției, iar crimele au atins apogeul în „Marea Teroare” (1937–1938); naziștii au lovit mai ales în evrei (Holocaustul) și în populația teritoriilor cucerite;
- „omul nou”, crescut în organizații de tineret: Comsomolul (29 octombrie 1918), Balilla (1926), Hitler-Jugend.
Față de biserică politicile au diferit: sovieticii promovau cetățeanul ateu, închideau biserici și îi persecutau pe preoți, iar fasciștii italieni s-au înțeles cu Biserica Catolică prin Acordurile de la Laterano (1929), care au recunoscut puterea Papei asupra Vaticanului și catolicismul ca religie oficială. Pentru armată se cheltuiau sume imense; manualul vede în Pactul Ribbentrop–Molotov din 23 august 1939 asemănarea nazismului cu comunismul în pregătirea războiului.
Regimurile autoritare
Democrațiile fragile au căzut de obicei prin lovituri de stat:
- puterea la o persoană sau un grup; dictaturi militare, personale, regale;
- constituția suspendată, partidele interzise (afară de cele ale grupului de la putere), guvernare prin decrete-legi;
- separarea puterilor lipsește sau e formală; organele reprezentative lipsesc sau au atribuții restrânse;
- mijloace legale și ilegale, de la manipulare la violență deschisă.
| Statul | Când | Cine | Ce reții |
|---|
| Ungaria | 1920 | Miklós Horthy, regent | horthism, până în 1944; parlament și partide, dar vot limitat (legea din 1925) și alegeri falsificate |
| Polonia | 1926 | generalul Józef Pilsudski | Sanacja („Vindecare”), până la moartea lui, în 1935 |
| Iugoslavia | 1929 | regele Alexandru I | dictatură personală, partide interzise |
| Bulgaria | 1923, 1934, 1935 | Alianța Militară, Zveno, țarul Boris al III-lea | dictatură regală personală |
| Portugalia | 1926; 1933 | generalul Sinel de Cordes (lovitura); Antonio de Oliveira Salazar | Salazar premier din 1932; Estado Novo, partid unic, corporații în locul sindicatelor |
| Spania | 1923; 1936–1939 | Miguel Primo de Rivera; generalul Franco | război civil, dictatură până în 1975 |
România, 1938
- Alegerile din decembrie 1937 n-au dat niciunui partid o majoritate de guvernare; guvernul Goga a demisionat.
- La 10 februarie 1938 Carol al II-lea (rege între 1930 și 1940) a dat lovitura de stat: guvernul patriarhului Miron Cristea, starea de asediu, o dictatură regală personală.
- Constituția promulgată la 27 februarie 1938 a înlocuit-o pe cea din 1923: regele e capul statului, exercită puterea legislativă prin Reprezentațiunea Națională și are inițiativa legilor. La plebiscit votul a fost obligatoriu și oral, în fața biroului de votare; după actul comisiei, din 4.303.064 de votanți 4.297.581 au fost pentru și 5.483 contra.
- La 30 martie 1938 un decret-lege a dizolvat partidele. Ca sprijin politic al regimului, regele a creat Frontul Renașterii Naționale, transformat la 22 iunie 1940 în Partidul Națiunii, „partid unic și totalitar”.
Termeni
- Corporatism: sindicatele înlocuite cu corporații ale muncitorilor și patronilor, parlamentul cu o reprezentanță a corporațiilor.
- Gulag: direcția generală a lagărelor; sistemul represiv și rețeaua de lagăre din URSS.
