Ce cere programa
Noțiuni din programă (epoca contemporană): cortina de fier, război rece, noua mentalitate; personalități: I. V. Stalin, Winston Churchill, M. S. Gorbaciov. Sarcinile-model: compari motivele confruntării invocate de SUA și de URSS și apreciezi consecințele Planului Marshall.
Termenii-cheie
- Lume bipolară: două superputeri sau două blocuri politico-militare rivale domină puterea și influența globală.
- Războiul Rece: rivalitatea postbelică dintre SUA și URSS, cu aliații lor: propagandă, cursa înarmărilor, concurență globală, dar fără război deschis între ele.
- Cortina de Fier: granița ideologică și politică dintre estul Europei, controlat de URSS prin regimuri comuniste, și vestul ei.
- Destindere: o perioadă în care relațiile internaționale s-au îmbunătățit; manualul o datează 1962–1979.
Cum s-au despărțit aliații
SUA și Marea Britanie cereau alegeri libere în Europa de Est eliberată; URSS se opunea, temându-se de guverne antisovietice, iar Armata Roșie rămăsese acolo. La 5 martie 1946, la Fulton (SUA), Churchill, liderul conservatorilor britanici, a spus că o „cortină de fier” s-a lăsat peste Europa, de la Stettin, pe Marea Baltică, până la Trieste, pe Adriatica. Manualul vede în discurs un apel la a ține piept URSS și începutul confruntării deschise dintre foștii aliați. În iulie 1947 americanul George Kennan a propus politica de containment: stăvilirea comunismului în limitele lui de atunci.
Doctrina Truman, Planul Marshall, CAER
- La 12 martie 1947, în fața Congresului, Harry Truman a formulat doctrina care îi poartă numele: SUA se opun extinderii comunismului și ajută, inclusiv financiar, țările amenințate.
- În iunie 1947 secretarul de stat George C. Marshall a propus Programul European de Recuperare (Planul Marshall): 13 miliarde de dolari pentru refacerea Europei. URSS și sateliții ei au refuzat să participe: Moscova vedea în plan un mijloc de a cumpăra loialitatea statelor.
- Răspunsul URSS a fost Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), creat la 25 ianuarie 1949. După manual, CAER a eșuat, fiindcă URSS nu putea da ajutor financiar mare.
Două blocuri militare
- NATO a fost creată la 4 aprilie 1949, la Washington, de zece state europene, SUA și Canada. Articolul 5: un atac armat împotriva unui membru, în Europa sau în America de Nord, e un atac împotriva tuturor. În 1952 au intrat Grecia și Turcia, în 1955 RFG.
- După intrarea RFG în NATO, URSS a creat la 14 mai 1955 Organizația Tratatului de la Varșovia (OTV): URSS, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Albania, România și RDG.
Germania împărțită
Ca să împiedice crearea unui stat vest-german, URSS a blocat Berlinul de Vest. Un pod aerian l-a aprovizionat peste 10 luni, iar în mai 1949 blocada a fost ridicată. Tot în 1949 au apărut două state germane: întâi RFG, cu capitala la Bonn (după cronologia manualului, 23 mai 1949), apoi RDG, cu capitala la Berlinul de Est. În august 1961, ca să oprească fuga refugiaților, RDG a început, la indicația lui N. Hrușciov, Zidul Berlinului.
Cursa înarmărilor și criza din Caraibe
URSS și-a testat prima bombă atomică în 1949, iar la începutul anilor ’60 s-a ajuns la o anumită paritate nucleară. Manualul vede în rachetele nucleare plasate în secret de URSS în Cuba un răspuns la rachetele americane cu rază medie care îi amenințau sudul. John F. Kennedy a impus blocada navală a insulei. Criza din octombrie 1962 s-a încheiat cu un acord: URSS a retras rachetele, iar SUA au garantat că nu vor ataca Cuba. Hrușciov ceruse și retragerea rachetelor americane Jupiter din Turcia: SUA au promis-o doar în secret și le-au retras în aprilie 1963.
Destinderea și sfârșitul ei
- Destinderea a adus acordurile SALT 1 (R. Nixon și L. Brejnev, 26 mai 1972) și SALT 2 (L. Brejnev și J. Carter, 18 iunie 1979), semnate pentru a limita armamentul nuclear.
- În 1975, la Helsinki, 33 de țări europene, SUA și Canada au semnat Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, cu principii ca egalitatea suverană și nefolosirea forței.
- Destinderea a fost scurtă; manualul numește „Antidestinderea” anii invadării Afganistanului de către URSS (1979) și ai lui Ronald Reagan, care a numit URSS „imperiul răului” și a pornit o nouă cursă a înarmărilor.
Sfârșitul Războiului Rece
Mihail Gorbaciov a ajuns în 1985 la conducerea URSS. „Noua mentalitate politică” a lui cerea sfârșitul confruntării ideologice cu Occidentul și al cursei înarmărilor și renunțarea la forță în politica externă. Politica lui a deschis calea căderii regimurilor comuniste est-europene în 1989; la 9 noiembrie 1989 s-a deschis granița dintre RFG și RDG, iar căderea Zidului a devenit un simbol al sfârșitului Războiului Rece. La summitul din Malta cu președintele SUA George H. W. Bush (2–3 decembrie 1989), Gorbaciov a anunțat că nu va menține prin forță regimurile comuniste est-europene. Au urmat reunificarea Germaniei (3 octombrie 1990), autodizolvarea CAER și a OTV la mijlocul lui 1991 și destrămarea URSS.
