Ce cere programa
Tema „Geto-dacii și lumea greacă” are în programa de BAC un asterisc, iar nota programei spune că unitățile cu asterisc se referă doar la profilurile umanist și arte. Totuși, la sesiunea de bază din 2025, testul pentru profilul real a cerut, pe o hartă, două consecințe ale contactelor geto-dacilor cu lumea greacă. Un exemplu de sarcină din programă este să apreciezi cum au influențat coloniile grecești de pe țărmul Mării Negre evoluția geto-dacilor.
Cine erau geto-dacii
Izvoarele grecești îi numesc geți pe locuitorii spațiului carpato-dunărean începând cu secolul VI î.H., iar cele romane, în secolul I î.H., daci. Herodot îi pomenește lângă Dunăre, când regele persan Darius I pornise împotriva sciților: alți traci s-au predat fără luptă, geții s-au împotrivit și au fost supuși. Tot el îi numește cei mai viteji și mai drepți dintre traci.
Cum au ajuns grecii la Marea Neagră
- Spațiul carpato-dunăreano-pontic a intrat în Marea colonizare greacă încă din a doua jumătate a secolului VIII î.H.
- Primii au venit corăbieri din Eubeea: treceau prin Dardanele și Bosfor ca să-și vândă mărfurile pe țărmurile Pontului.
- I-au urmat ionienii, mai ales milesienii: cele 90 de așezări ale lor au făcut din Pontul Euxin un „lac milesian”.
- Printre locurile colonizate: Leuke (Insula Șerpilor), Tyras, Histria, Olbia, Tomis, Apollonia.
| Colonia | Ce reții |
|---|
| Histria | colonie a Miletului; după Eusebiu, întemeiată în 657 î.H.; cea mai veche de pe coasta de vest și cel mai important polis din vestul și nord-vestul Pontului |
| Tomis | tot de origine milesiană |
| Callatis | singura de origine doriană dintre cele trei colonii vest-pontice |
| Tyras | pe Nistru; putea controla navigația și comerțul pe râu |
Comerțul
Geto-dacii le dădeau grecilor grâu, pește, piei, miere, ceară, lemn și metale și cumpărau de la ei ceramică de lux, ulei de măsline, vin, podoabe și arme. O parte din lemnul pădurilor Transilvaniei pleca la greci pentru corăbii, iar aristocrația din Dacia bea vin din Thasos sau Chios. Manualul îi prezintă pe negustorii greci drept cinstiți: aduceau mărfuri bune, din Chios, Efes sau Delos, și dădeau înapoi diferența când produsele localnicilor valorau mai mult. De negoț erau interesați și grecii, și aristocrația tribală, care a început să poarte mantii din stofă grecească, iar oamenii de rând câștigau din el, fiindcă produceau mărfurile cerute de greci. Cât de departe ajunsese colonizarea arată o frază a lui Vasile Pârvan, citată în manual: în jurul anului 500 î.H., Dunărea, până la confluența cu Siretul, „era o apă grecească”; manualul spune că fraza dovedește amploarea colonizării grecești.
Moneda
- La început geto-dacii n-aveau monedă proprie: au folosit drahma grecească, iar ea a devenit modelul monedelor lor.
- Drahme din Histria s-au găsit între Prut și Nistru, la Costești și Horodiște; monede din Tyras, la Butuceni și Trebujeni, în raionul Orhei.
- Banii grecești nu veneau doar din negoț: grecii îi plăteau localnicilor și căpeteniilor lor pentru protecție, pentru pământul cetății sau pentru răscumpărarea ostaticilor.
- Manualul mai arată că monedele pontice erau folosite și în practicile religioase ale localnicilor: unele au ajuns în morminte, depuse probabil ca „obolul lui Caron”.
- Din toate acestea, manualul presupune că banii arată și legături politice și militare, nu doar comerciale.
Politica și societatea
- Spre secolul IV î.H., căpeteniile getice au preluat modelul Adunării Populare. În jurul anului 300 î.H., regele Dromihete a chemat Adunarea ca să hotărască soarta lui Lisimah. Textul lui Diodor din Sicilia, citat în manual, îl numește pe Lisimah regele Macedoniei și spune că pornise împotriva geților și ajunsese prizonier, împreună cu armata sa, în cetatea lor, Helis.
- Regele Mosconos, care își întinsese puterea lângă Tulcea, apare în izvoarele numismatice ca „basileos”: manualul vede aici influența elenă în organizarea politică.
- Tot influenței grecești îi atribuie manualul dezvoltarea uniunilor de triburi și apariția robiei.
- Acornion, diplomat apropiat lui Burebista, a negociat colaborarea cu Pompeius împotriva lui Caesar; legile belagines, spune manualul, porneau de la concepția lui Solon.
Cultura și felul de trai
- În manual, perioada secolelor VIII–II î.H. din istoria geto-dacilor e numită etapa elenistică, după influența grecească. Nu o confunda cu epoca elenistică din istoria universală, care începe în 323 î.H., la moartea lui Alexandru Macedon.
- Autorii greci au lăsat știri despre geto-daci: Herodot și Tucidide despre originea și ținuturile lor, Xenofon despre priceperea lor în război, Platon despre cea în medicină, Strabon despre unitatea limbii lor și despre primele începuturi ale statului.
- Meșteri greci s-au așezat în orașele geto-dacilor și și-au luat ucenici dintre localnici: constructori, ceramiști, argintari. Din traiul grecesc au fost preluate locuința, portul și comportamentul.
- Concluzia manualului: legăturile cu grecii i-au împins pe localnici spre civilizația de tip antic.
Termeni
- Colonie: oraș întemeiat de fenicieni, greci sau alte popoare pe un teritoriu străin, cu scop comercial sau strategic.
- Colonizare: procesul istoric început de eleni în jurul anului 1000 î.H., prin care populația se muta spre regiuni de interes economic pentru polisurile grecești.
- Metropolă: statul sau orașul antic de care depindeau coloniile întemeiate de el; orașul-mamă al acestor orașe.
- Polis: orașul împreună cu pământurile din jur, cu conducerea și administrația lui.
