Ce cere programa
Programa de BAC trece tema „Lichidarea autonomiei Basarabiei: etape, evenimente, consecințe” în epoca modernă. Programa cere etapele, dar nu le numește. Aici le grupăm, pentru învățare, în cinci, după actele din 1812, 1816, 1818, 1828 și 1873. Trebuie să știi ordinea lor, actul și anul fiecăreia, oamenii care le-au condus și ce a pierdut provincia la capăt.
Punctul de plecare
După războiul ruso-turc din 1806–1812, Rusia a anexat teritoriul dintre Prut și Nistru, numit din 1813 Basarabia. Guvernul țarist vedea în el un cap de pod pentru planurile din Balcani și, ca să câștige simpatia popoarelor balcanice, a lăsat în primii ani unele concesii populației locale.
Etapa 1. Administrarea provizorie (1812–1816)
- Regulamentul administrării provizorii a Basarabiei (1812), alcătuit de Ioan Capodistria, păstra autonomia: limba, legile și obiceiurile locale.
- Administrarea internă era a guvernatorului civil, care conducea și guvernul regional.
- Rămânea, provizoriu, vechea împărțire în 12 ținuturi. În fiecare, ispravnicul ținea administrația, judecata, poliția și strângerea impozitelor.
- Regulamentul îi scutea pe locuitori, pe trei ani, de capitație și de impozitul funciar către stat, și de serviciul militar.
- Până în 1813 toată puterea a fost a amiralului P. Ciceagov. Guvernul regional, din boieri moldoveni și funcționari ruși, era condus de boierul Scarlat Sturdza.
- În 1813 Sturdza, bolnav, a părăsit postul. Generalul I. Garting a împins provincia spre statutul de gubernie rusă.
- Boierii și clerul au trimis la curtea țarului multe plângeri; în 1814 boierii i-au cerut lui Alexandru I un guvernator civil dintre moldoveni.
- Țarul l-a îndepărtat pe Garting și a creat postul de guvernator general, cu toată puterea militară și civilă. Primul l-a ocupat generalul A. Bahmetiev. Manualul nu dă anul; după Tomuleț și Baxan, edictul din 21 mai 1816 l-a pus pe Bahmetev, guvernator general al Podoliei, în fruntea Basarabiei, cu toată puterea militară și civilă. Manualul vede în acest post un pas spre înlăturarea autonomiei.
Etapa 2. Așezământul din 1818
Așezământul oblastei Basarabia, datat 29 aprilie 1818, a reorganizat administrația.
- Consiliul Suprem lucra din 1816; Așezământul l-a reorganizat. Era organ legislativ și de dispoziție și instanța judecătorească supremă. Avea 11 membri: 5 numiți și 6 aleși, pe trei ani, din rândurile nobilimii locale. În 1820 o lege nouă i-a schimbat numărul de membri.
- Celelalte instituții semănau cu cele din alte periferii ale imperiului.
- Procesele civile și penale se judecau după legile și obiceiurile locale, cele polițienești după legile Rusiei.
- Dosarele acestor procese se întocmeau în rusă și în română; româna rămânea în școli și biserici.
Istoricii Valentin Tomuleț și Angela Baxan numesc anii 1818–1828 o autonomie administrativă limitată și provizorie.
Etapa 3. Spre 1828
Ivan Inzov, guvernator general din 1820, a dus o politică moderată, dar orientată spre unificarea administrației cu cea a guberniilor rusești. În 1823 a venit Mihail Voronțov, guvernator general al Novorosiei, adept al sistemului rusesc de administrare; manualul îl numește promotor al politicii de rusificare. Nicolae I, împărat din 1825, a renunțat la politica liberală a lui Alexandru I și a redus privilegiile Basarabiei, ale Poloniei și ale Finlandei.
Etapa 4. Regulamentul din 1828
La 29 februarie 1828 Nicolae I a promulgat Așezământul de administrare a Basarabiei, numit și regulamentul lui Voronțov, după autorul lui. Actul a abolit autonomia dată în 1812 și 1818:
- a introdus sistemul rusesc de administrare; organele provinciei au trecut sub guvernatorul general al Novorosiei, iar instituțiile au fost subordonate direct organelor centrale, ca în guberniile interne;
- în locul Consiliului Suprem a apărut Consiliul Regional;
- după manual, particularitățile locale au rămas, provizoriu, doar în justiție;
- articolul 62 cerea ca lucrările instituțiilor să se facă în rusă, cu traducere doar la nevoie.
Româna a fost scoasă treptat din cancelarii și din școli. Manualul dă 1836 ca anul în care rusa a înlocuit-o complet. Poștarencu arată însă că legea din 13 iunie 1836 a mai lăsat româna, încă șapte ani, în contracte, cereri și alte acte oficiale, iar alte surse dau 1833 sau 1834.
Etapa 5. Gubernia (1873)
Prin ukazul țarului din 7 decembrie 1873, provincia a devenit gubernia Basarabia, iar Consiliul ținutal a fost desființat. Basarabia a fost egalată definitiv cu guberniile centrale ale imperiului.
Consecințe, după manual
- Basarabia a pierdut orice autoadministrare, iar româna a ieșit din administrație.
- Colonizarea organizată de autorități e tratată ca parte a politicii de deznaționalizare: ponderea moldovenilor a scăzut de la 86% în 1817 la 70% în 1918. Colonizarea are o temă separată în programă, „Politici sociale ale țarismului și colonizarea Basarabiei”.
Etapele pe scurt
| Anul | Actul | Ce schimbă |
|---|
| 1812 | Regulamentul administrării provizorii | autonomie: limba, legile, obiceiurile locale |
| 1816 | edictul din 21 mai | Bahmetiev în fruntea Basarabiei, cu toată puterea militară și civilă |
| 1818 | Așezământul oblastei Basarabia | Consiliul Suprem reorganizat; dosare în rusă și română |
| 1828 | Regulamentul lui Voronțov | autonomia abolită; rusa în administrație |
| 1873 | ukazul din 7 decembrie | gubernia Basarabia; Consiliul ținutal desființat |
Termeni
- Autonomie: dreptul unei regiuni de a-și administra treburile, rămânând parte a unui stat cu o putere centrală.
- Gubernie: cea mai mare unitate administrativă a Imperiului Rus.
- Ispravnic: dregătorul care conducea un ținut.
- Deznaționalizare: politica prin care un popor își pierde particularitățile naționale.
