Ce cere programa
Programa de BAC numește tema „Politici sociale ale țarismului și colonizarea Basarabiei” și trece colonizarea printre noțiunile epocii moderne. Pagina urmează manualul de clasa a XI-a (§25–27).
Populația Basarabiei
Statisticile rusești de după anexare dădeau circa 400 000 de locuitori, dintre care 86% băștinași (români/moldoveni); manualul dă 86% și pentru anul 1817. Populația era de circa 950 000 la mijlocul secolului al XIX-lea, de peste 1,9 milioane în 1897 și de peste 2,5 milioane în 1914. Recensământul din 1897 a numărat 1 935 412 de locuitori; limba maternă a 920 919 dintre ei (47,6%) era moldovenească sau română, a 103 225 bulgară și a 60 206 germană. Recensământul numără după limba maternă, manualul dă ponderi ale „băștinașilor” și „moldovenilor”, deci cele două serii nu se compară direct.
Stările sociale
După manual, țărănimea (85–90% din populație) avea drepturi restrânse, nobilimea ocupa locurile de frunte, iar în orașe predominau alogenii.
- Nobilimea. Potrivit manualului, autoritățile țariste i-au confirmat drepturile și privilegiile pentru a-i câștiga loialitatea. Ea deținea cea mai mare parte a pământurilor și, prin asta, funcțiile de frunte în politică, administrație și armată. Tot după manual, mareșalul nobilimii făcea parte din Consiliul Suprem și venea imediat după guvernator ca rang. V. Taki notează că Consiliul Suprem a fost înlocuit mai târziu de Consiliul Provincial. Manualul spune că rusificarea a vizat întâi elitele: ca să echilibreze greutatea boierimii locale, au fost aduși aici nobili din alte regiuni (ediția în limba rusă scrie că multor nobili ruși li s-au dat pământuri). După V. Tomuleț, Regulamentul din 1818 dădea drepturi exclusive doar boierilor moldoveni (și privilegii coloniștilor străini), iar în 1847 mazilii și urmașii ruptașilor au fost egalați cu odnodvorții, țărani privilegiați din Rusia; el vede în asta o uniformizare a stărilor basarabene cu cele ruse.
- Țăranii. Manualul arată că țarismul n-a introdus șerbia, dar a încercat prin toate mijloacele să-i țină pe țărani la moșieri. Relațiile moșier–țărani erau reglementate prin „contracte normale” (un acord „benevol” între proprietar și țărani), care interziceau trecerea sătenilor pe pământurile statului, sub amenințarea pedepselor. După manual, țăranii nu se puteau muta nici la oraș, așa că nu s-a format o piață liberă a muncii, iar reforma agrară din 1868 nu le-a dat destul pământ.
- Orășenii. Statistica oficială din 1912: evrei 37,2%, ruși 24,4%, ucraineni 15,8%, moldoveni/români 14,2%, alte etnii 8,4%. Limba rusă era factor decisiv de promovare socială.
Colonizarea
Manualul prezintă colonizarea organizată oficial drept parte a politicii de deznaționalizare a Basarabiei; e o interpretare a manualului. Potrivit lui, moldovenii treceau Prutul, deși era interzis, iar satele rămâneau goale; atunci guvernul a pornit colonizarea. Basarabia atrăgea prin pământ liber în sud, soluri fertile, climă blândă și înlesniri, iar băștinașii erau îndemnați să plece în alte părți ale imperiului.
| Grup | Ce spune manualul |
|---|
| Bulgari și găgăuzi | Cei mai numeroși: de la 11 mii în 1818 la circa 100 mii în 1850 |
| Coloniști din regiunea Varșoviei; germani | În 1814, circa 1500 de familii din regiunea Varșoviei au întemeiat 7 colonii în Bugeac; prima, Tarutino, a fost germană. Germanii au avut până în anii 1840 24 de localități pe malul drept al Nistrului și 5 pe cel stâng |
| Elvețieni, francezi, greci | Elvețieni din Lausanne în 1824–1828; câteva zeci de familii de francezi; emigrarea grecilor în anii 1820 |
| Țărani de stat din Rusia și Ucraina | Strămutați mai ales în sud; în 1824, la propunerea lui Voronțov, 20 000 de țărani din Rusia, în medie cu 30 de desetine pe familie. Țăranii ruși au întemeiat circa 100 de localități, iar la mijlocul secolului erau peste 70 000 de țărani ruși; loturi și pentru veterani |
Privilegii
După manual, coloniștii din sud primeau 10–60 de desetine, erau scutiți 50 de ani de recrutare și 10 ani de o serie de impozite. Decretul lui Alexandru I din 29 decembrie 1819, dat după o intervenție a lui I. Inzov, le-a dat coloniștilor bulgari drepturi și privilegii deosebite: art. 1 le acordă drepturile coloniștilor din Novorosia și Basarabia, art. 3 scutește pe trei ani de impozitele de stat doar pe coloniștii transdanubieni stabiliți în Basarabia încă din vremea stăpânirii turcești și așezați acum pe pământuri de stat. Tot după manual, țăranii băștinași, deși majoritari, o duceau mai greu: ca să-și plătească impozitele, se angajau iarna la coloniști.
Cum o văd studiile
Potrivit lui V. Taki, Kutuzov i-a invitat pe coloniștii transdanubieni în ultimul an al războiului ruso-otoman, iar în 1814 a izbucnit un conflict între ei și proprietarii funciari basarabeni. În 1819 coloniștii au fost subordonați Comitetului Coloniștilor Străini din Sudul Rusiei, al cărui conducător, Inzov, a devenit în 1820 reprezentant imperial. În 1823 Basarabia a fost unită cu Noua Rusie, o regiune de jumătate de secol a colonizării încurajate de stat; în a doua jumătate a anilor 1820 Voronțov a obținut decrete pentru așezarea sârbilor, a cazacilor de peste Dunăre și a circa 20 000 de țărani de stat ruși. Manualul dă aceeași cifră pentru 1824; sursele o datează diferit, deci nu aduna cele două cifre. V. Tomuleț notează că studiile despre țărani și coloniști, scrise de regulă pe principii de clasă și în paradigma marxistă, i-au tratat unilateral și tendențios.
Urmările și termenii
După manual, ponderea moldovenilor a scăzut de la 86% în 1817 la 70% în 1918, iar Basarabia a ajuns pe primul loc printre guberniile ruse după numărul coloniștilor străini și suprafața acordată lor. Glosarul manualului (ediția în română) definește colonizarea ca proces lung și complex de întemeiere a unor așezări noi în locuri adesea departe de țara de baștină; ediția în rusă dă și alt sens.