Istoria românilor și universală, BAC · Epoca contemporană

Marea Unire din 1918: Basarabia, Bucovina, Transilvania

Marea Unire din 1918: cum au votat Basarabia, Bucovina și Transilvania unirea cu România, fiecare prin adunarea ei. Aici ai datele, adunările, oamenii și termenii temei, cu trimitere la manual și la documente.

Ce cere programa
Ce trebuie să știi
Hărți
Video
Cartonașe
Testul temei
La examen
Surse
Încă 3 părți — în abonament

Ce cere programa

Marea Unire din 1918

Programa de examen, PDF, pagina 7

Ce trebuie să știi

Ce cere programa
Programa de BAC trece „Marea Unire din 1918” între temele epocii contemporane. Tot acolo sunt noțiunea drept la autodeterminare și, printre personalități, Ion Inculeț și regele Ferdinand I. Un exemplu de sarcină din programă: să selectezi dintr-o sursă două măsuri economice luate de guvernul României pentru integrarea provinciilor după Unirea din 1918.

De ce două date
Regatul României a trecut la calendarul gregorian (stil nou) abia în 1919. De aceea manualul scrie datele din 1918 în ambele stiluri: 27 martie/9 aprilie, 15/28 noiembrie, 18 noiembrie/1 decembrie. O dată simplă e redată aici ca în manual, fără stil: nu o compara zi cu zi cu una dublă.

Contextul
Manualul explică unirea prin mișcările naționale ale românilor din Imperiul Rus și din Austro-Ungaria, prin Primul Război Mondial și prin destrămarea celor două imperii. Principiul invocat este autodeterminarea: dreptul unei națiuni de a-și alege singură statutul politic și calea de dezvoltare. După manual, unirea a fost democratică: în fiecare provincie a hotărât prin vot adunarea ei reprezentativă.

Basarabia

Sfatul Țării, convocat la 21 noiembrie/4 decembrie 1917, cu Ion Inculeț președinte, proclamase Republica Democratică Moldovenească (2/15 decembrie 1917) și independența ei (24 ianuarie/6 februarie 1918). Detaliile sunt în tema „Basarabia în anii 1917–1918”.
Ucraina, proclamată republică independentă în ianuarie 1918, revendica Basarabia. În martie 1918, rezoluțiile zemstvelor și marilor proprietari din Bălți, Soroca și Orhei au dus la convocarea ședinței Sfatului Țării; cea din Bălți cerea explicit unirea.
La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării a votat unirea: 86 pentru, 3 contra, 36 de abțineri, 13 absenți. Manualul notează dezbaterile lungi și opoziția deputaților minoritari; inițiativa a fost a Blocului Moldovenesc.
Declarația se întemeia „în puterea dreptului istoric și dreptului de neam” și pe principiul ca popoarele să-și hotărască singure soarta.
Unirea era condiționată: autonomie provincială, Sfatul Țării până la reforma agrară, drepturi garantate cetățenilor și minorităților, doi miniștri basarabeni fără portofoliu în guvern, deputați în Parlament după numărul populației.
Premierul Alexandru Marghiloman, prezent la ședință, a proclamat Basarabia unită cu România. La 30 martie, o delegație condusă de Inculeț, Pan Halippa și Constantin Stere a dus actul regelui Ferdinand I. Decretul regal care l-a promulgat e din 9 aprilie 1918 pe stil vechi (publicat la 9/22 aprilie), deci nu din ziua votului.
În ultima ședință a Sfatului Țării, la 27 noiembrie 1918, deputații au acceptat unirea fără nicio condiție.

Bucovina

Mișcarea românilor a fost condusă de Iancu Flondor, care respingea împărțirea provinciei pe criterii etnice. La 27 octombrie 1918, la Cernăuți, adunarea reprezentanților românilor s-a proclamat constituantă.
La 3 noiembrie, o adunare a ucrainenilor a votat împărțirea Bucovinei; la cererea lui Flondor, armata română a intrat în provincie la 6 noiembrie 1918.
La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți (74 de membri ai Consiliului Național Român din Bucovina, delegați ai polonezilor și germanilor, locuitori din 5 sate ucrainene), a votat unirea necondiționată „în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru”. Actul a fost dus regelui la Iași și confirmat la 18 decembrie 1918.

Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul

Prin Declarația de la Oradea, citită de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul Ungariei la 5/18 octombrie 1918, românii și-au anunțat autodeterminarea și separarea de Ungaria.
Consiliul Național Român Central (CNRC) a devenit organul politic unic al românilor din Transilvania (nu-l confunda cu consiliul din Bucovina). La 9 noiembrie 1918, printr-o notă ultimativă, i-a cerut guvernului ungar toată puterea de guvernare.
La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la Alba Iulia au venit 1 228 de delegați aleși și peste 100 000 de oameni. Delegații Marii Adunări Naționale au adoptat în unanimitate rezoluția prezentată de Vasile Goldiș.
Rezoluția decreta unirea cu România, lăsa provinciilor o autonomie provizorie până la o Constituantă și proclama principiile noului stat: libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare, vot obștesc, direct, egal și secret pentru ambele sexe de la 21 de ani, reformă agrară radicală.
Ferdinand I a ratificat unirea la 11 decembrie 1918.

Provincia	Adunarea	Data	Unirea
Basarabia	Sfatul Țării	27 martie/9 aprilie 1918	condiționată; condițiile retrase mai târziu
Bucovina	Congresul General al Bucovinei	15/28 noiembrie 1918	necondiționată
Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș	Marea Adunare Națională, Alba Iulia	18 noiembrie/1 decembrie 1918	cu autonomie provizorie

Recunoaștere și contestare
Guvernul ungar a refuzat unirea Transilvaniei și a negat că adunarea de la Alba Iulia ar fi avut valoare de plebiscit. Tratatele de pace au recunoscut totuși unirile: cel de la Saint-Germain, cu Austria, pe a Bucovinei; cel de la Trianon (4 iunie 1920), prin care Ungaria a renunțat la orice drept asupra acestor teritorii, pe cea de la Alba Iulia. Unirea Basarabiei a recunoscut-o separat Tratatul de la Paris (28 octombrie 1920), semnat de principalele Puteri Aliate cu România; Japonia nu l-a ratificat. Rusia Sovietică, absentă de la Conferința de Pace, ducea propagandă antiromânească în problema Basarabiei, rămasă apoi o temă permanentă între România și URSS.

După unire
Măsurile de integrare economică cerute de programă se iau la examen din sursa dată. În cronologia manualului apar legea pentru unificarea monetară (1920) și legile de reformă agrară din 1921 pentru Bucovina, Basarabia, Oltenia, Muntenia și Transilvania.

Evaluări
După manual, la sfârșitul lui 1918 statul român cuprindea toate provinciile istorice românești, iar pentru Basarabia unirea a fost precondiția modernizării. Istoricul R. W. Seton-Watson (1937) socotea că războiul i-a adus României unitatea națională, reforma agrară și votul universal.

Marea Unire din 1918: Basarabia, Bucovina, Transilvania

Ce cere programa

Ce trebuie să știi

Hărți

Video

Restul temei e în abonament

Surse

Cine răspunde de pagină