Ce cere programa
Tema stă în Epoca contemporană, între „Marea Unire din 1918” și „România și Sistemul de la Versailles”. Noțiuni: dreptul la autodeterminare, revizionismul. O sarcină-model cere legătura cauzală dintre Sistemul de la Versailles și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Conferința de Pace de la Paris (18 ianuarie 1919 – 21 ianuarie 1920)
- După destrămarea imperiilor Rus, German, Austro-Ungar și Otoman, 28 de state și 4 dominioane britanice au redactat aici tratatele dintre învingători și învinși.
- Rusia Sovietică a lipsit: Marile Puteri nu recunoșteau regimul bolșevic, iar ea încheiase pacea de la Brest-Litovsk.
- Au negociat Consiliul celor zece, apoi Consiliul celor patru: Georges Clemenceau (Franța), Lloyd George (Marea Britanie), Woodrow Wilson (SUA), Vittorio Orlando (Italia). Clemenceau a prezidat conferința.
- Baza discuțiilor: „Cele 14 puncte” ale lui Wilson (8 ianuarie 1918), centrate pe autodeterminarea popoarelor și pe principiul naționalităților. Punctul XIV cerea o asociație generală a națiunilor, garantă a independenței și integrității statelor mari și mici.
Tratatul de la Versailles cu Germania (28 iunie 1919)
- Răspunderea. Prin art. 231, Germania accepta răspunderea ei și a aliaților ei pentru pierderile și daunele războiului.
- Teritorii. Franța primea Alsacia și Lorena, Belgia – Eupen și Malmedy, Polonia – coridorul Danzigului. Saarul trecea sub administrarea Societății Națiunilor, Danzigul devenea oraș liber sub protecția ei, coloniile treceau la învingători.
- Armata. Cel mult 100 000 de oameni, ofițerii inclusiv, dintre care cel mult 4 000 de ofițeri (art. 160; manualul: 100 000 de soldați plus 5 000 de ofițeri), numai voluntari; serviciul militar obligatoriu dispărea. Fără blindate, artilerie grea, submarine și aviație militară. Malul stâng al Rinului și o fâșie de 50 km pe malul drept erau demilitarizate.
- Reparații. Tratatul nu fixa totalul: îl stabilea Comisia reparațiilor până la 1 mai 1921 (art. 233); până atunci Germania plătea 20 de miliarde de mărci-aur (art. 235). Cele 132 de miliarde de mărci-aur din manual nu sunt o cifră a tratatului.
Nemulțumirea germanilor a hrănit, după manual, naționalismul, revizionismul și revanșismul.
Tratatele cu aliații Germaniei
| Tratatul | Data | Cu cine | Ce reții |
|---|
| Saint-Germain-en-Laye | 10 septembrie 1919 | Austria | unirea cu Germania interzisă; armată de 30 000 |
| Neuilly-sur-Seine | 27 noiembrie 1919 | Bulgaria | Tracia apuseană la Grecia, fără ieșire la Marea Egee; armată de 20 000 |
| Trianon | 4 iunie 1920 | Ungaria | împreună cu Saint-Germain fixează destrămarea Austro-Ungariei |
| Sèvres | 10 august 1920 | Turcia | dezmembrarea Imperiului Otoman; Bosforul și Dardanelele demilitarizate; armată de 50 000; revizuit în 1923 la Lausanne, mult mai favorabil Turciei |
România în tratatele de pace
- Prin Saint-Germain și Trianon, Transilvania și Bucovina au revenit României.
- Prin Neuilly, România își restabilea frontiera din Tratatul de la București (10 august 1913), deci Cadrilaterul.
- Tratatul de la Paris (28 octombrie 1920) recunoștea suveranitatea României asupra Basarabiei; la 1 noiembrie 1920, guvernul sovietic a contestat într-o declarație valabilitatea lui și a Actului Unirii din 27 martie 1918.
Conferința de la Washington (12 noiembrie 1921 – 6 februarie 1922)
Nouă participanți: SUA, Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia, Olanda, Belgia, Portugalia și China. Scop: dezarmarea navală și detensionarea Extremului Orient.
- Tratatul celor patru puteri (13 decembrie 1921; SUA, Marea Britanie, Franța, Japonia): respectarea posesiunilor insulare din Pacific și consultări comune în caz de criză.
- Tratatul celor cinci puteri (6 februarie 1922): plafoane pentru navele de linie – câte 525 000 de tone SUA și Marea Britanie, 315 000 Japonia, câte 175 000 Franța și Italia: raportul 5 : 5 : 3 : 1,75 : 1,75, în care manualul vede supremația navală anglo-americană. „3” e partea Japoniei (art. IV), deși ordinea statelor din manual l-ar da Franței.
- Tratatul celor nouă puteri (6 februarie 1922): suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Chinei și aceleași șanse în comerț și industrie pentru toate națiunile (principiul „ușii deschise”, art. III).
- Shantung. După manual, Japonia trebuia să înapoieze Chinei această peninsulă.
Noua ordine internațională
- Tratatele de la Paris și cele de la Washington alcătuiesc Sistemul Versailles–Washington: deciziile mari se iau prin acorduri între Marile Puteri.
- Harta s-a schimbat: Polonia a reapărut, România s-a reîntregit ca stat unitar, au apărut Austria și Ungaria, în 1918 Cehoslovacia și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, iar Letonia, Lituania, Estonia și Finlanda au devenit independente.
- Pactul Societății Națiunilor (adoptat la 28 aprilie 1919) deschide tratatele de pace; prin art. 10, membrii se obligau să apere integritatea teritorială și independența politică a tuturor membrilor. Sediul: Geneva.
- Manualul consideră sistemul vulnerabil: l-au construit învingătorii, ignorând statele învinse și pe cele noi. Nemulțumiți erau și unii învingători (Italia, Japonia); de aici revanșismul și revizionismul interbelic.
Termeni
- Revizionism – poziția sau acțiunea care cere schimbarea unei legi, a unui tratat sau a unei concepții.
- Securitate colectivă – relații între state bazate pe apărarea comună împotriva agresiunii.
- Statu-quo – situația existentă, cu care se compară efectele unui tratat.
