Ce cere programa
La genul epic, programa de BAC cere două lucruri: speciile epicii populare, reluate din gimnaziu, cu temele lor dominante, și deosebirea dintre basmul popular și basmul cult. Curriculumul de liceu recomandă în clasa a X-a Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă, iar în clasa a XI-a, la mitologie și folclor, Monastirea Argeșului și Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
Literatura populară
După Gheorghe Adamescu, literatura populară e anonimă și trece de la o epocă la alta și de la o țară la alta, oral sau în scris. Fiindcă circulă din gură în gură, un basm popular trăiește în variante, chiar după ce un culegător l-a tipărit.
Speciile epicii populare
| Specia | După ce o recunoști | Exemplu |
|---|
| basmul | narațiune, de obicei în proză, despre fapte fantastice în care intervin ființe și puteri supranaturale | Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte |
| legenda | în proză sau în versuri; îmbină realul cu închipuirea și lămurește de unde vine o ființă, un lucru sau un loc ori ce a făcut un erou | legendele populare despre păsări |
| snoava | proză scurtă, cu haz, care ia în râs defectele oamenilor | snoavele culese de Petre Ispirescu |
| balada | poezie epică scurtă despre o întâmplare de demult, cu puțini eroi și un conflict simplu | Miorița, Monastirea Argeșului |
Poporul le spune baladelor „cântece bătrânești”; numele de baladă vine, după Adamescu, de la Vasile Alecsandri.
Teme dominante
- Basmul: lupta dintre bine și rău, câștigată de obicei de cel bun; dorința unei vieți mai bune și a dreptății.
- Legenda: originea unei ființe, a unui lucru, a unui loc (legende mitologice sau etiologice) și evenimente istorice (legende istorice).
- Snoava: defectele oamenilor, luate în râs.
- Balada: haiducească (Toma Alimoș), pastorală (Miorița), istorică (Novac și corbul). În Miorița, ciobanul moldovan, pe care ceilalți doi vor să-l omoare, îi cere mioarei să le spună oilor că s-a însurat cu „o mândră crăiasă, / A lumii mireasă”. În Monastirea Argeșului (scris și Mănăstirea Argeșului), balada meșterului Manole, zidurile se surpă noapte de noapte, iar Manole visează că trebuie zidită în ele prima soție sau soră care va veni a doua zi.
Cum e construit basmul
- Formulele: inițiala (A fost odată...) te duce în lumea irealului, finala (Încălecai pe o șa...) te readuce, în glumă, în realitate; uneori apare și mediana (Și-nainte cu poveste...), care face o pauză în acțiune și leagă episoadele.
- Eroul e om, dar e ajutat sau împiedicat de ființe supranaturale, bune și rele; de obicei, la sfârșit câștigă cel bun.
- Acțiunea trece dintr-un tărâm în altul, iar timpul și locul rămân vagi.
- Tiparul: echilibru inițial, o întâmplare care îl strică, aventura, echilibrul refăcut, răsplata.
- Numărul trei se repetă: trei feciori de împărat, trei zmei, trei încercări.
- Drumul eroului e un drum de inițiere.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
Basm popular din culegerea lui Petre Ispirescu Legende sau basmele românilor (1872 și 1882). Făt-Frumos plânge înainte să se nască și tace abia când tatăl îi promite tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. La cincisprezece ani îi cere tatălui ce i-a promis, apoi pleacă după ea pe un cal răpciugos, care devine cal cu patru aripi. Trece prin moșiile Gheonoaiei și Scorpiei, zboară peste pădurea cu fiare și ajunge pe tărâmul unde nu se îmbătrânește. Acolo, alergând după un iepure, trece fără să vrea în Valea Plângerii, singurul loc interzis, iar dorul de părinți îl întoarce acasă. Într-o ladă veche își găsește Moartea, care îl lovește, și se face țărână. Formula finală: Iar eu încălecai p-o șea și vă spusei dumneavoastră așa.
Basmul popular și basmul cult
| Basmul popular | Basmul cult |
|---|
| autor | anonim | un scriitor cunoscut |
| formă | variante, schimbate prin transmitere orală | rămâne cum l-a scris autorul |
| stil | povestit | scris, cu oralitatea imitată |
| exemple | Tinerețe fără bătrânețe..., Prâslea cel voinic și merele de aur (culese de Ispirescu) | Povestea lui Harap-Alb, Dănilă Prepeleac (Creangă), Făt-Frumos din lacrimă (Eminescu) |
Ispirescu e culegător: a repovestit basmele, dar ele rămân populare. Creangă păstrează formulele (Amu cică era odată..., că cuvântul din poveste, înainte mult mai este) și fabulosul, însă, după Adamescu, nu e un culegător: a lăsat liberă fantezia, iar basmele lui îi pun în evidență însușirile literare proprii. Făt-Frumos din lacrimă de Eminescu începe cu În vremea veche, pe când oamenii..., nu cu A fost odată....
Povestea lui Harap-Alb
Începe cu Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori. Mezinul pleacă spre unchiul lui, Verde-împărat. Deși tatăl l-a sfătuit să se ferească de omul spân, își ia un Spân ca slugă; acesta îi ia locul, îl face slugă și îi dă numele Harap-Alb. Spânul îl trimite apoi după sălățile din Grădina Ursului și după pielea cerbului, iar la urmă Harap-Alb trebuie s-o aducă pe fata împăratului Roș. Îl ajută Sfânta Duminică, pentru milostenia lui, și Ochilă, Setilă, Gerilă, Flămânzilă și ceilalți. La sfârșit Spânul îi taie capul, calul îl ucide pe Spân, iar fata îl învie cu apă moartă și apă vie. Povestea se încheie hazliu: cine are bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă.
