Ce cere programa
Tema deschide unitatea „Literatura și receptarea” (domeniul „Cititorul și opera”, clasa a X-a). Programa de BAC îi dă două repere: textul literar și lectura ca ipoteză esențială a receptării, cu formarea cititorului-receptor; literatura ca formă de cunoaștere și artă a cuvântului, cu dimensiunea ei culturală și socială. Tot aici stau două cerințe: să aplici diverse strategii de lectură și să explici funcția cognitivă, educativă și estetică a textului literar și a celui de graniță. Textul de graniță (eseul literar, jurnalul, memoriile, epistolele) nu e ficțiune: are un referent real, iar manualul îi dă o funcție dublă, informativă și estetică.
Ce numim literatură
- În DEX, literatura e arta al cărei mijloc de exprimare este limba (beletristică) și, în al doilea sens, totalitatea operelor beletristice ale unei epoci, țări sau grup social.
- Literatura populară e anonimă, circulă oral și devine o creație colectivă; literatura cultă aparține unor autori cunoscuți și se transmite prin scris.
Textul literar
Manualul de clasa a X-a îl vede ca produs al ficțiunii: o lume imaginată, cu regulile ei, care nu se suprapune realității, spusă într-un limbaj figurat, cu mai multe sensuri, ca să-l emoționeze pe cititor. Ficțiunea e, după DEX, o reprezentare a imaginației care nu corespunde realității.
Față de un text științific, diferența e în limbaj (după Mic dicționar îndrumător în terminologia literară; „adesea figurat” vine din DEX):
| Denotație | Conotație |
|---|
| Ce este | sensul propriu, obișnuit al cuvântului | sensul extins sau restrâns de context, adesea figurat |
| Unde domină | în știință: limbaj direct, precis | în artă: limbaj indirect, original |
Literatura, artă a cuvântului
În O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, Titu Maiorescu scrie că poezia, ca toate artele, exprimă frumosul, pe când știința se ocupă de adevăr. Sculptura are piatra sau lemnul, pictura culorile, muzica sunetele; poezia nu are în lumea fizică un material gata. Materialul ei sunt imaginile pe care cuvintele le trezesc în conștiința cititorului, iar fără ele poezia nici nu poate fi percepută. Cuvântul prozaic dă doar noțiuni abstracte, bune pentru știință.
Manualul numește trei trăsături ale limbajului poetic:
- expresivitatea: imagini vii, care îl leagă pe cititor de stările autorului;
- ambiguitatea: sfera de sensuri a cuvântului se lărgește, încât mesajul poate fi interpretat în mai multe feluri;
- reflexivitatea: exprimarea experiențelor și a gândurilor autorului, înclinarea spre meditație.
Literatura, formă de cunoaștere
Curriculumul vede literatura ca gen al artei care produce valori prin valori; cunoașterea prin ea cere și imaginație, și intelect. Un dicționar de termeni literari din 1979 spune că literatura reflectă în imagini artistice natura, viața și societatea, năzuințe, sentimente și idei.
Programa îți cere să explici trei funcții ale textului: cognitivă (cunoașterea), educativă (valorile; curriculumul îi spune și etică) și estetică (frumosul). Ideea e veche: în Arta poetică, Horațiu scrie că poeții vor să instruiască sau să desfete și dă toate sufragiile celui care îmbină folositorul cu plăcutul (utile dulci). Maiorescu numește artele frumoase „repaosul inteligenței”.
Lectura și cititorul-receptor
- Lectura e faptul de a citi; Paul Cornea, citat în manual, o vede în sens restrâns ca înțelegere a mesajelor scrise, în sens larg ca înțelegere a oricărui sistem de semne.
- Receptarea e felul în care cititorul primește și înțelege opera. Curriculumul pornește de la triada text–lector–context: nu există text independent de subiectivitatea cititorului, iar sensul unui text de ficțiune se imaginează și poartă amprenta experienței fiecăruia.
- Manualul deosebește cititorul concret, omul real care citește opera, de cititorul abstract, cel la care se gândește autorul abstract în timp ce își creează opera.
- Ținta e un „cititor informat”: un vorbitor competent al limbii, care, citind, poate genera înțelesurile textului.
- Curriculumul propune activități ca lectura independentă și dirijată, comentariul titlului, al unui motiv, al unui simbol, și cere o lectură interogativă și interpretativă. Textele pot fi continue (narațiune, descriere) sau discontinue (tabel, diagramă, hartă).
Dimensiunea culturală și socială
- Dimensiunea socială leagă opera de societate: lumea în care a trăit și a scris autorul și societatea pe care o înfățișează textul.
- Dimensiunea culturală e partea de cultură pe care o poartă literatura: simboluri, idei despre lume, credințe, valori culturale și estetice, discursuri despre valori spirituale.
- Constantin Dobrogeanu-Gherea (Asupra criticii) cerea criticii să afle legătura dintre operă și mediul natural și social al artistului și adăuga că opera, odată creată, influențează la rândul ei acest mediu.
Arta poetică
Un text în care scriitorul își mărturisește concepția despre poezie se numește artă poetică. Manualul de clasa a IX-a recomandă Criticilor mei de Eminescu ca lectură pentru unitatea „Artistul și ars poetica”. Poezia pune față în față versurile scrise când nimic nu ai a spune și inima frământată de doruri vii și patimi multe, apoi întreabă: Unde vei găsi cuvântul / Ce exprimă adevărul?
Un item-model din programă: eseu argumentativ pornind de la sfatul primit de Neagu Djuvara (ca să înveți să scrii frumos, alege-ți un mare stilist din trecut), cu referire la un text românesc pe care l-ai alege pentru asta.
