Istoria românilor și universală, Clasa a IX-a · Lumea în perioada interbelică

Cultura românească în 1918–1940: școală, știință, arte, Basarabia

Cultura românească din 1918–1940: legile școlii, savanții, scriitorii, artiștii și viața culturală din Basarabia. Aici sunt personalitățile din programă, datele și termenii, cu trimiteri la manualul clasei a IX-a.

Ce cere programa
Ce trebuie să știi
Desene și scheme
Video
Cartonașe
Testul temei
La examen

Ce trebuie să știi

Ce cere programa
Tema „Cultura românească în 1918–1940” face parte din blocul „Lumea în perioada interbelică”. Lista personalităților din programă, una pentru tot cursul, include numele Constantin Brâncuși, Maria Cebotari și Alexandru Plămădeală; manualul îi tratează pe toți trei în lecția despre cultura interbelică. Un exemplu de sarcină din programă: un text coerent pe afirmația că învățământul din Basarabia interbelică dovedește renașterea spiritualității românești.

Ideea principală
După manual, Întregirea statului, regimul democratic consolidat și reformele economice au dat culturii un avânt în toate domeniile. Ea s-a deschis spre cultura europeană fără să-și piardă specificul național. Manualul vede aici o confruntare între două direcții:

modernismul neagă tradiția și caută principii noi de creație;
tradiționalismul este o tendință excesivă spre folclor și istorie, opusă modernismului; manualul îl leagă de revista „Viața Românească”, de poezia lui Octavian Goga, de proza lui Liviu Rebreanu și de alți autori.

Tot în manual: avangardismul este un curent care respinge violent formele de artă consacrate. Manualul îl numește pe Tristan Tzara cel care a pornit dadaismul și îl socotește prima mișcare artistică și literară de nivel mondial cu inițiator român; așa e formulat în manual. Dintre suprarealiști, manualul îl reține ca figură principală pe Gellu Naum.

Școala

Legea învățământului primar e din 1924; pentru cel secundar sunt legile din 1928 și 1934; pentru cel superior, legea din 1932.
Școala primară, de șapte clase, era obligatorie.
Știutorii de carte: 40 % în 1918, 57,1 % în 1930, aproape 80 % în 1940.
Funcționau patru universități: București, Iași, Cernăuți și Cluj.

Știința

Domeniul	Printre numele din manual
Filozofie	Constantin Rădulescu-Motru, Lucian Blaga (Trilogia culturii), Mircea Eliade
Matematică	Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu
Medicină	Gheorghe Marinescu (neurologia), Nicolae Paulescu
Istorie	Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, A. D. Xenopol, Gh. I. Brătianu, C. C. Giurescu
Sociologie	Dimitrie Gusti și Institutul Social Român (1921–1948); Muzeul Satului (1936)
Aviație	Traian Vuia, Henri Coandă

Despre insulină manualul spune că Paulescu a contribuit în 1920 la izolarea ei și și-a publicat rezultatele la 31 august 1921. Tot el scrie că prioritatea mondială a fost acordată lui Banting și Macleod, deși ei publicaseră abia în 1922. Premiul Nobel din 1923 pentru descoperirea insulinei l-au primit Banting și Macleod.

Literatura și presa
Manualul numește literatura de după 1918 „epoca de aur” și o leagă de dezvoltarea romanului.

Liviu Rebreanu: Ion (1920); Pădurea spânzuraților (1922), inspirat de participarea României la Primul Război Mondial; Răscoala (1932), inspirat de răscoala țărănească din 1907.
Mihail Sadoveanu: Frații Jderi, Neamul Șoimăreștilor, Baltagul (1930).
Tudor Arghezi a înnoit poezia; volumul Cuvinte potrivite e din 1927.
După manual, Elena Văcărescu a fost prima femeie primită în Academia Română.

Artele, muzica, radioul, filmul

Sculptură: Constantin Brâncuși (1876–1957). În portretul lui din manual, ansamblul de la Târgu Jiu, cu Coloana infinitului, ridicat în amintirea soldaților morți în Primul Război Mondial, e legat de anul 1938. Atenție: manualul în română spune că în 1938 coloanele au căpătat forma definitivă, iar cel în rusă că în 1938 Brâncuși a creat memorialul; cele două ediții formulează diferit, dar dau același an.
Arhitectură: stilul neoromânesc al lui Ion Mincu, pe care manualul îl spune perfecționat de G. M. Cantacuzino, Henrieta Delavrancea și C. Joja; arhitectura modernă a lui Horia Creangă (peste 70 de clădiri).
Muzică: în 1920 s-a înființat Societatea Compozitorilor Români, cu George Enescu președinte. Manualul scrie că în 1936 Enescu „a debutat” la Opera din Paris cu Oedip. În muzica populară a strălucit Maria Tănase.
Radio: prima emisiune a Societății de Difuziune Radiotelefonică din România a fost la 1 noiembrie 1928.
Teatru și film: teatre naționale la Iași, București, Cluj, Cernăuți, Chișinău și Craiova. După manual, Haplea (1927) este primul film de animație românesc, iar Visul lui Tănase, primul film sonor făcut de un român.

Cultura în Basarabia
Manualul spune că, după Unire, populația Basarabiei s-a întors la valorile naționale și culturale românești și că interbelicul e socotit „o adevărată revoluție culturală”. Tot el afirmă că statul român a asigurat tuturor etniilor, fără discriminare, participarea la viața culturală și științifică.

Școala: la sfârșitul perioadei, 2 718 școli primare, cu 346 747 de elevi și 7 518 învățători. Din 39 de școli secundare, 27 aveau elevi români, 12 elevi de alte etnii. Școli particulare în 1938: 10 românești, 75 evreiești, 5 germane, 4 poloneze, 2 rusești și una ucraineană.
Învățământ superior și popular: Universitatea Populară din Chișinău, înființată încă la 18 februarie 1918, adică înainte de Declarația de Unire a Basarabiei (27 martie 1918); Facultatea de Teologie (8 noiembrie 1926) și Facultatea de Agronomie (9 aprilie 1933) ale Universității din Iași, deschise la Chișinău.
Muzică și teatru: conservatorul „Unirea” (1919); Teatrul Național din Chișinău (din 1926, după Teatrul Popular creat în 1920).
Presa: între 1917 și 1927 au apărut 58 de ziare, 24 în română și 34 în rusă. Revista Viața Basarabiei (1932) era condusă de Pan Halippa.

Doi basarabeni din programă

Maria Cebotari (1910–1949): după manual, soprană de renume mondial și actriță de film. A învățat la conservatorul „Unirea”, a debutat în 1931 la Opera din Dresda, în rolul Mimi din Boema, și a fost solistă la Berlin (1935–1946) și la Viena (1947–1949).
Alexandru Plămădeală (1888–1940): sculptor din Basarabia; a condus Școala Comunală de Desen din Chișinău și s-a numărat printre membrii fondatori ai Societății de Arte Frumoase din Basarabia (1921). Manualul îi atribuie ca lucrare de căpătâi monumentul lui Ștefan cel Mare, pus în 1928 în Grădina Publică din Chișinău.

Cultura românească în 1918–1940: școală, știință, arte, Basarabia

Ce cere programa

Ce trebuie să știi

Desene și scheme

Video

Restul temei e în abonament

Surse

Cine răspunde de pagină