Tehnica sportivă și antrenamentul: componente, factori, etape

Tehnica sportivă
Tehnica sportivă a exercițiului fizic este cel mai rațional procedeu de executare a exercițiului fizic, adică modalitatea care duce la rezultat cu cel mai mic consum inutil de efort. Definiția aceasta se cere în ambele teste și se scrie într-o singură frază.

Componentele structurale ale tehnicii
Trei componente, fiecare cu esența ei:

1. 1)Bazele tehnicii sportive – ansamblul tuturor actelor motorice care alcătuiesc acțiunea motrice.
2. 2)Elementul de bază al tehnicii sportive – actul motric fără de care executarea acțiunii este imposibilă.
3. 3)Detaliile tehnicii sportive – abateri nesemnificative de la modelul tehnic, care nu împiedică executarea acțiunii motrice.

În tabelul din test, denumirea și esența se completează pe coloane diferite și se punctează separat.

De ce depinde însușirea tehnicii
Baremul acceptă factorii pe care îi identifici și îi explici din propria experiență; cei numiți explicit sunt:

• gradul de dezvoltare al calităților motrice speciale
• executarea conștientă a acțiunilor motorice, însoțită de autocontrol

Un al treilea factor, cerut în testul 2, poate fi experiența motrice anterioară, demonstrarea corectă a modelului sau feedbackul antrenorului, cu condiția să fie explicat, nu doar numit.

Etapele lecției de antrenament

Cerința este obiectivul, nu lista de exerciții: „alergare ușoară și stretching” nu este un obiectiv, „refacerea organismului” este.

Tipurile de pregătire a sportivului

• pregătirea fizică specială – dezvoltarea calităților motrice cerute de proba practicată
• pregătirea tehnică – însușirea și perfecționarea tehnicii procedeelor
• pregătirea tactică – alegerea și aplicarea soluțiilor de întrecere împotriva adversarului
• pregătirea teoretică – cunoștințele despre regulament, planificare, refacere
• pregătirea psihologică – reglarea emoțiilor, a stresului competițional și a motivației

Fiecare se explică într-un singur enunț, așa cum cere itemul.

Studiul de caz
La itemul cu o situație stresantă din experiența competițională, răspunsul are patru părți cerute explicit: cauza apariției stresului, soluțiile întreprinse, efectele acestor soluții și concluzia. Este singurul loc din probă unde experiența ta personală este chiar materialul de răspuns, dar structura rămâne obligatorie.

Proba scrisă și proba practică
Tehnica despre care scrii aici o execuți la proba practică, organizată și evaluată separat de proba scrisă de 100 de puncte și 180 de minute; nota de la examen se formează din ambele. La proba scrisă nu se cere să demonstrezi mișcarea, ci să o descompui în componente, factori și etape.