Ce cere programa
Programa de BAC așază tema „Apariția spiritului și elementului modern în Europa Occidentală” la capitolul Evului Mediu, doar pentru profilurile umanist și arte. Ea cere, în linii mari, cunoașterea schimbărilor din spațiul istoric studiat și folosirea corectă a termenilor perioadei.
Amurgul Evului Mediu
Evul Mediu se stinge treptat în primele secole ale mileniului al doilea, iar spre sfârșitul secolului al XV-lea pe harta Europei apar orașe noi. Satul feudal cedează teren: agricultura domeniului contează tot mai puțin, cresc meseriile dinaintea industriei, și tot mai mulți oameni se mută la oraș. Fostele târguri meșteșugărești și comerciale nu mai ascultă de un stăpân — își conduc singure treburile, cu autonomie proprie, și se transformă în centre unde se produce pentru a se vinde. Până în secolul al XVI-lea, orașe precum Londra, Praga, Lisabona, Genova, Marsilia, Nürnberg, Târgoviște sau Moscova numărau deja zeci de mii de locuitori.
Meșteșuguri, bănci, capital
Textilele, mineritul, metalurgia și construcțiile dau un ritm nou meseriilor: fiecare breaslă își ține meșterii la un singur rost, pe care îl stăpânesc temeinic, iar calitatea devine o miză. Pe fondul unui comerț din ce în ce mai bogat, Italia vede apariția primelor bănci, la Genova, Siena și Florența. Băncile, alături de manufacturi, pun bazele acumulării de capital — de aici ies câștigurile unor firme și negustori cărora li se va spune mai târziu capitaliști. Din acest amestec de bănci și ateliere mai mari se ivește, în planul social-economic, ceea ce manualul numește un spirit modern: oamenii gândesc altfel, le vin alte năzuințe, și de aici se socotește, convențional, începutul epocii moderne. Tot în secolul al XVI-lea, negustorii pun la punct metode inedite de evidență contabilă și de organizare a mărfurilor, în timp ce comerțul pe mare prinde avânt mai cu seamă în Anglia, Franța și Țările de Jos.
Olanda și afirmarea burgheziei
Din primii ani ai secolului al XVI-lea, Olanda e locul unde prind cel mai bine rădăcini relațiile economice și sociale noi; viața economică de acolo se înviorează într-un ritm care va aduce, mai târziu, revoluția industrială și expansiunea capitalului. Social, își face loc burghezia, cu schimbări importante în structura populației; politic, se înmulțesc vocile care cer respectarea drepturilor omului. Lumile descoperite pe mare le arată europenilor civilizații necunoscute, iar Reforma smulge Bisericii creștine poziția dominantă pe care o avusese până atunci. Pe acest fond de criză a conștiinței religioase se pregătește, cu un pas înainte, filozofia Luminilor. Despre toleranța religioasă olandeză vorbește limpede un ghid al Amsterdamului din 1701, care numește orașul «magazia generală a Universului», unde oricine își poate sluji Dumnezeul după cum îi dictează inima și conștiința. Europa de Răsărit, în schimb, trăiește sub umbra otomană și rămâne în urmă: luptele pentru putere dintre imperii și poftele lor de cucerire frânează orice avânt.
Secolul al XVII-lea: spre transformarea burgheză
Secolul al XVII-lea grăbește și mai mult pasul: după ce Olanda trece prin prima ei revoluție burgheză, în Anglia și în Franța cea mai mare parte a oamenilor nu mai acceptă puterea absolută a regelui. Numărul locuitorilor continentului se dublează. Oamenii trăiesc mai mult, pe de o parte pentru că traiul e mai bun, pe de alta pentru că știința avansează: tiparul lui Gutenberg, busola, oglinda convexă, ceasurile mecanice, rigla de calcul, barometrul, mașinile și turbinele cu vapori schimbă viața de zi cu zi — casele sunt mai confortabile, mesele mai variate, iar din secolul al XVIII-lea lenjeria de corp ajută igiena personală. Lumea cunoscută se lărgește: pe la mijlocul secolului al XVII-lea olandezul Tasman ajunge pe coastele Australiei, iar englezul Cook, o sută de ani mai târziu, cercetează insulele din Pacific. Din Europa pleacă tot mai mulți oameni spre alte continente, iar stăpânirile coloniale se întăresc. Scriitorul german Johann Wolfgang Goethe, în «Călătorie în Italia», laudă bogăția și buna chivernisire a Florenței. Vest și Est își construiesc modele politice și economice diferite, care aduc șanse noi de dezvoltare, dar și o concurență tot mai dură între state.