Ce cere programa
Programa de BAC trece în epoca medievală tema „Organizarea politică internă a Țărilor Române în sec. XIV – mijl. sec. XVII” și numește printre noțiuni Sfatul domnesc și sistemul electiv-ereditar. Varianta românească dă ca exemplu de sarcină caracterizarea instituției Domniei în Țara Moldovei pe timpul lui Ștefan cel Mare.
Forma de stat și instituțiile
Statele medievale românești au apărut când mai multe formațiuni mici (cnezate, voievodate, „țări”) au ajuns sub o singură conducere. Manualul clasei a X-a numește șase instituții de bază: domnul, Biserica, Sfatul, adunările stărilor, oastea și justiția; modelul bizantin a cântărit mult în croirea lor. Manualele pun etichete diferite formei de stat: monarhie reprezentativă pe stări (clasa a X-a), voievodat și monarhie medievală cu trăsături proprii (clasa a VI-a). Glosarul clasei a X-a adaugă că domnia simbolizează monarhia absolută.
Domnul
După manualul clasei a X-a, domnul, adică voievodul, se numește „domn și singur stăpânitor” și e șeful unui stat independent (formula manualului; vezi mai jos rolul turcilor); tot acolo, Basarab I apare ca primul mare voievod. Manualele explică particula „Io” din titlu prin „cel ales de Dumnezeu”; mitropolitul îl miruiește pe domn.
- Atribuții: conduce oastea, judecă în ultimă instanță, bate monedă, pune impozite, face politica externă și semnează tratate, dă hrisoave, numește dregătorii, confirmă episcopii și mitropolitul.
- Clasa a X-a: până în secolul al XVI-lea domnul avea autoritate foarte mare, cu două dinastii, Basarabii în Țara Românească și Mușatinii în Moldova; totuși marea boierime îi îngrădea puterea, după dreptul cutumiar.
- Scaunul: Târgoviște și Suceava (clasa a X-a); după clasa a VI-a, capitalele s-au mutat de-a lungul timpului (în Moldova: Baia, Siret, Suceava, Iași). Însemne: coroana, tronul, sceptrul, inelul sigilar.
Cum era ales domnul
Succesiunea era ereditar-electivă: se alegea un bărbat din „os domnesc”, adică din familia domnitoare. Putea fi ales și un copil nelegitim, dar nu unul „însemnat”, cu defect fizic. După clasa a VI-a, până în primele decenii ale secolului al XVI-lea alegea o adunare largă de boieri, curteni și cler. Clasa a X-a socotește regula vagă: boierii alegeau adesea pe cine le convenea, uneori oameni fără legătură cu familia domnească. Cantemir (în traducerea lui Vârnav) scrie despre Moldova că moștenirea s-a păstrat de la Dragoș până la Ștefan cel Mare; mai târziu, după Ioan Armanul și după trădarea lui Aron, turcii au luat asupra lor întâi confirmarea, apoi și alegerea. După clasa a X-a, din jumătatea secolului al XVI-lea învestirea se face cu participarea turcilor.
Sfatul domnesc și dregătorii
Sfatul avea rol consultativ: dădea consimțământul la actele domnului, supraveghea administrația, stătea lângă domn la judecată și lua parte la tratate. Intrau în el boieri dregători, de obicei mari proprietari de moșii, și înaltul cler: 10–15 membri în Țara Românească și 20–30 în Moldova (clasa a X-a). Dregătoria este o funcție din Sfat.
- Funcții: logofătul (cancelaria), vistierul (vistieria), spătarul (cavaleria), vornicul (curtea), postelnicul (solii), stolnicul (masa curții). Banul Craiovei și portarul Sucevei erau, după clasa a X-a, printre cele mai importante, pe locul al doilea după domn; același manual îl numește însă pe mitropolit „a doua persoană în stat”, de aceea întrebările cer „dintre dregători”.
- Sfatul și domnii (clasa a VI-a): Alexandru cel Bun (1400–1432) l-a reorganizat; Ștefan cel Mare l-a redus de la 30 la 16 membri și a adus în el pârcălabii; Petru Rareș a pus boieri credincioși; Vasile Lupu (1634–1653) i-a limitat rolul. De la sfârșitul secolului al XVI-lea se numește Divan. Cifrele vin din două manuale (20–30 în clasa a X-a; 30–40, apoi 16 în clasa a VI-a) și nu sunt puse de acord.
- Exemplul din program: Ștefan cel Mare a chemat înapoi boierii fugari, a mizat pe mica boierime și a dat rangul de viteji celor care s-au remarcat pe câmpul de luptă.
Adunarea Țării
Organ reprezentativ nepermanent, întrunit în cazuri excepționale: alegerea domnului, războiul sau pacea, aprobarea vasalității, plata tributului. Clasa a X-a spune că participau boierimea, clerul, reprezentanții orașelor și ai țărănimii libere, cu prezență obligatorie; clasa a VI-a o numește consultativă, din boieri, cler, curteni și târgoveți. Tot clasa a X-a povestește că în 1574 boierii au hotărât plata tributului către turci, dar Ioan Vodă a ascultat Adunarea poporului: „să fim slobozi!”.
Biserica
Prima Mitropolie a Țării Românești a apărut la Argeș în 1359; Mitropolia Moldovei a fost recunoscută de Patriarhia din Constantinopol în 1401. Mitropolitul era primul sfetnic al domnului, îl încorona și făcea parte din Sfat, dar domnul îl putea pune și scoate. Domnul răspundea de viața laică, Biserica de cea spirituală.
Administrația, justiția, armata
- Țara Românească avea 16 județe, conduse de juzi (clasa a VI-a). Moldova avea ținuturi: Tutova (1432) e printre cele dintâi atestate, iar spre sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea erau 24; cele cu cetăți aveau pârcălabi, celelalte vătafi sau starosti. Orașele aveau un sfat de 12 pârgari, cu un județ în Muntenia și un șoltuz în Moldova.
- Justiția: „obiceiul pământului”, numit și „legea românească”, lege nescrisă, stabilită prin tradiție. Zakonikul (copiat în 1451) și Syntagma lui Vlastares (copiată în 1474) erau culegeri bizantine larg folosite în secolul al XV-lea. Instanțele: obștea, județul sau ținutul, Sfatul, domnul. Legi scrise: Pravila mică (1640) și Îndreptarea legii (1652) în Țara Românească, Cartea românească de învățătură în Moldova.
- Oastea mică îi aduna pe curteni și pe oamenii boierilor; la nevoie se chema oastea mare, din țărani liberi și târgoveți.
Ce spune cronicarul
Ureche scrie în prefață, despre Moldova, că țara n-a fost descălecată de oameni așezați și că de aceea legile ei nu țineau de obiceiuri bune: dreptatea a rămas pe seama celui mai mare, iar ce i se părea lui, bine sau rău, era lege. De aceea voia domnului trebuia să placă tuturor.